În palmele tale cadrane solare
pleoapa umbreşte o clipă
infinită.
trecutul din oase sapă canale poroase
în noi lunecare spre peşteri de sare.
Şopteşti eu ştiu
cum zilele leagă în taină cununa de viaţă
cum noaptea destramă vechi dantele
şi mâinile mor moale sub ele
cum se nasc prunci, stele, lumi şi iubiri
eu ştiu…
În palmele tale cuminţi
uite un drum
îţi spun,
cercul desfăcut în spirală stă punct
ne cuprinde în arc şi degrabă în noi ghemuiţi
mâna în mâna, ochi în ochi contopiţi.
Eu ştiu iubiri ofilite, amintiri sucite, mâini obosite, cântec nespus,
coji de întuneric, voal, steag şi vapoare,
nu ştiu zenith, nadir nici orizont,
doar punct ce se naşte sub picioare,
ochii mei nu caută zare
ci orbi adorm în visare!
Priveşte
clădesc în tine punte de flori, fereastră de suspine,
sărut frugal şi haina de iubire,
desene de nisip, frunze de culoare
şi cozi de apă lunecând în mare,
tu elixir
eu otravă
învârtiţi în sunet acum
suntem cuvânt!
O poezie minunata, in care ma regasesc!
„tu elixir
eu otravă”
Oare nu ar fi mai reusita combinatia tu elixir, eu elixir..? Si ce ar iesi din amestecul eu otrava, tu otrava…?
Draga Christina, si elixirul luat in cantitati neadecvate… devine otrava, deci…
Deci… se pastreaza echilibru… 🙂
Am Anfang war das Wort Goethe
Und dann ? Dann…
http://youtu.be/pr7syBqX94I
‘Eines Tages’, sagte sie, ‘fange ich Träume ein wie Schmetterlinge.’
‘Und dann?’, fragte er.
‘Lege ich sie zwischen die Seiten dicker Bücher und presse sie zu Worten.’
‘Was, wenn jemand immer nur von dir träumt?’
‘Dann sind wir beide vielleicht schon Worte in einem Buch. Zwei Namen zwischen all den anderen.’ – Kai Meyer in Arkadien erwacht –
http://youtu.be/vz0PWP1h7xY