Anii trec însă cicatricea, durerea amputării acelui ce a fost World Trade Center, cresc în memoria americanilor.
S-au vehiculat tot felul de variante conspiraţioniste, de teorii şi ipoteze pline de ură cu referire la momentul tragic 9/11.
Toleranţa, democraţia şi imaginea Statuii Libertăţii aveau să plătească un tribut
nemeritat, mai ales pentru victimele inocente, pentru civilii morţi în ziua de 11 septembrie a anului 2001.
Nimeni nu e obligat să placă America, însă mă întreb de multe ori cum şi de ce mulţi dintre imigranţii permanenţi sau sezonieri critică, vorbesc de rău ţara în care s-au aciuat.
În aceeaşi ţară se bucură de un loc de muncă, de câştigul câtorva dolari pe care îi împart cu cei dragi din ţările lor de origine.
M-a consternat afirmaţia unei angajate – imigrantă, ce în plină ură mi-a zis:
– Crăciunul nu e sărbătoarea mea!
Mă întreb dacă în ţara dumneaei ar fi spus cu aceeaşi ura:
– Sărbătoarea voastră nu e a noastră… Cred că am fi sfârşit prin a fi linşaţi în plină stradă.
Într-o confuzie globală şi criză economică percepţia relelor se adresează Americii. Lumea uită de agitaţiile beligerante din Orientul Mijlociu, din Coreea de Nord, de abuzrile staliniste.
Mă întreb cum ar reacţiona lumea din jurul turnului din Dubai dacă acesta ar fi incendiat, cum ar acţiona francezii dacă Turnul Eiffel ar fi retezat, cum ar reacţiona italienii dacă Turnul din Pisa ar fi doborât la pământ ?
Mi se pare inacceptabil ca americanii să uite atacul 9/11 şi să nu riposteze.
