Dealul galben – Poeme -Dan David
www.lulu.com/dandavid
http://www.lulu.com/
O parte dintre poeziile scrise în 2006 de un român stabilit în America. Dorul de pământul originilor, amintirile vârstelor inocenţei, dragostea fără vârste, grijile, viaţa şi moartea, Dumnezeu, infinitul, nemurirea, timpul, spaţiul şi părinţii; astfel de categorii veţi afla în această carte.
Departe de patria limbii sale un poet vorbeşte în două limbi: limba mamei sale, când visează sau când vorbeşte cu sine şi limba noilor vecini pe care, confuz, îi salută uneori cu cuvinte neînţelese de aceştia. Ingrat, nu?
De la primul vers din fiecare poem veţi descoperi despre ce vrea să cânte poetul: după temperatura cuvintelor, după gustul lor. Nicăieri în lume gustul merelor şi culoarea cerului nu sunt ca acelea de acasă.
Dacă cineva îşi imaginează că distanţele şi timpul atenuează sau distorsionează simţurile sau sentimentele oamenilor referitoare la ţara originii lor, va avea surpriza să constate ca s-a înşelat.
http://www.lulu.com/
Dealul galben
Pentru mine Golgota e pe Alom
Iar Via Dolorosa
Este drumul îngust de pământ
Care se vede de departe
Şerpuind chinuit
Până în vârful dealului galben.
În visele verilor înăbuşitoare
Aud scârţâitul roţilor îndelung neunse
Tânguindu-se ca o priceasnă
Sub povara snopilor clădiţi la-ntâmplare.
Alături prin praf urcă
Un copil tuns la zero,
Cu tălpile crăpate
Şi cu mintea înecată de poezie.
„Hai Dumană! Hai Joiană!”
La capătul drumului ca un labirint
Născut în visele unui nebun,
Poposesc istoviţi
Doi ochi albaştri ca cerul
Sub soarele care se joacă arzând.
Pentru mine Golgota e pe Alom
Iar stâlpul răstignirii Celui Sfânt
Este pomul firav ca o fantomă,
Fără fructe şi fără umbră,
De pe culmea dealului galben.