Cu Dumnezeu vorbesc rar;
Odată-ntr-un an,
La ceasul în care timpul se opreşte o clipă.
Începe astfel:
Gol de mine, de tot împrejurul,
Ascult.
Frânele imaginaţiei dispar.
Ochii mi se umplu de sclipiri violete.
Sufletul mi se încarcă de daruri.
O lecţie de tăcere adâncă
Şi un uşor imbold în spate:
Du-te!
i n c o t r o…?
Asculta.
„GANDURI… GANDURI”, de Itzhak Bareket
gandurile bune,
-migdale dulci, alune-
si gandurile rele,
-afurisite belele-
fac menaj inpreuna
in aceasi tidva,
cutie fermecata
care ne tine pe toti
si pe toate,
scurt, strans inhamati si’nhamate
la trasura lui,
a P U T E R N I C U L U I.
eu si cu tine
vrem sa fie bine
dar gandurile bune
si gandurile rele
se’ncurca intre ele
nu stau cu minte
pe care si-o pierd
inainte
de a chibzui putin,
de a gandi!
fire-ar ei sa fie,
ganditori-ganduri, fara bucurie,
fapte fara veselie .
cu drag si urari de bine,
Itzhak Bareket.