noaptea lucrurile sunt diferite
par mai înguste
şi emană un miros de străzi plictisite şi multe altele
ce nu pot fi spuse în cuvinte ţesute din senin
nu este de mirare că m-am trezit
pisicile pe-acoperişuri mîncate de rugină
povestesc despre lucruri care tocmai se petrec şi trec
neobservate de oamenii mari şi
eu nu dorm
mai întîi mă ridic
privesc marea de stele care mi s-ar cuveni
după oarecare tăcere
mă întreb:
tu ştii!
cîte vise la minus şi plus infinit
ard ca rugurile trandafirilor sălbatici
tu ştii!
ştii ştii ştii !!!
în pereţii goi ferestrele cu termopanele lor dezbrăcate
nu mă lasă să ascult cîntecul de leagăn al nou-născutului
nu nu mă puteţi refuza
sunt una de-a voastră
ştiu asta de la lucrul acela previzibil neintrat în descompunere încă
ştiu asta din ceaşca de cafea unde viaţa se desface în două
aşa cum era
ştiu
în cercul de culori îngheţate lucrurile se fac ghem şi gem
în ochiul de sticlă al lui Dumnezeu