Horia e inginer în Timişoara.
Legea fondului funciar l-a repus pe Horia în proprietatea pământului care aparţinuse părinţilor lui. Anul trecut s-a dus la sat, a cumpărat materiale pentru a construi o casă şi a semănat porumb. În timp ce el era la Timişoara materialele au dispărut, au fost furate. Cei din sat râdeau pe seama lui. Anul trecut nu a găsit oameni cu care să sape porumbul şi în consecinţă recolta a fost foarte slabă. Nu şi-a recuperat nici măcar cheltuielile făcute cu aratul şi semănatul. Oamenii din sat râdeau de el.
Anul acesta Horia a semănat din nou porumb, dar a avut grijă să nu mai rămână nesăpat. Pentru a găsi oameni dispuşi să-l ajute a plătit ziua de sapă cu 300 de lei, mai mult decât era plătită de săteni. Tot satul, inclusiv rudele, l-au blestemat pentru că a stricat preţul la ziua de sapă.
În toamnă, când Horia a venit să-şi strângă recolta, a constatat că o bună parte din ea dispăruse. A fost furată. Numeroase rânduri fuseseră integral culese. Nici nu s-a gândit să anunţe poliţia. Ştia că n-are rost.
*
Cuţă Iova (a lui Ciuţă) are jumătate de lanţ de pământ lângă pământul bunicii mele. În primăvară Cuţă a arat şi semănat porumb. A intrat în pământul nostru, nu doar cu o brazdă de plug: şi-a dublat suprafaţa.
Bunica a fost în câmp şi a văzut ce se întâmplase:
— Cuţă, văd că ai intrat în pământul nostru şi ai semănat un lanţ în loc de jumătate, cât era al tău.
— Lasă că ţi-oi da nişte cucuruz.
În toamnă, după ce culesul porumbului s-a terminat, bunica a trecut pe la el. Acasă nu era decât soţia.
— Am venit pentru că în primăvară Cuţă a spus că îmi va da nişte cucuruz pentru că aţi intrat pe locul nostru.
— Ce cucuruz?! Noi am plătit arat, semănat, a fost foarte scump! Nu-ţi dăm nimic!
Femeia a intrat în curte şi i-a trântit bunicii uşa în nas.
În iarnă, împreună cu bunica, l-am întâlnit pe Cuţă.
— Auzi Cuţă, ştii ce-am păţit cu muierea ta. Ne-ai luat pământul şi nu ne-aţi dat nimic.
— Iaca, ţi l-am lăsat — a răspuns Cuţă şi ne-a întors supărat spatele.
Am fost la câmp cu bunica. Cuţă semănase grâu. Din pământul nostru, în care Cuţă intrase anul trecut, o fâşie infimă rămăsese nelucrată. Restul e tot la Cuţă.