Cred ca vom ramane agatati noi doi for ever
sau poate nu
deprivandu-ne de incompatibile posesiuni
perversitatile mele inumerabile
tu despicand mereu formule electrice
quadraturi in forma de inima de buna seama
casa ta e plina de sonerii
patul pastreaza caldura scrisorilor cu funda roshie
ma acopar peste ochi cu un voal subtire
ca sa nu te mai vad
ca sa nu imi pierd memoria la carti
sa uit ca esti vanduta vietzii
365 de zile pe an
si chiar cand e eclipsa de primvara
tot la ea te uiti
prin sticla afumata
neagra ca un negativ
negat, anulat, divizat, derivat
anihilat, vidat, redus la zero
impartit prin suburbii locuite de prietene solide
toate roz, infulecand cu pofta din ziua ta, din torta ta
minus cinci
minus eu.
