1. TIFF 2007
2. Bookfest 2007
3. In memoriam Richard Rorty
TIFF 2007
Luiza Vasiliu: “Festivalul Internaţional de Film Transilvania a dat iarăşi lovitura. Aflat la cea de-a şasea ediţie, cel mai important festival de acest tip din România se desfăşoară în premieră anul acesta simultan la Cluj-Napoca şi la Sibiu, Capitala Culturală Europeană 2007. Evenimentele speciale sînt de ambele părţi de neratat, iar unele dintre filmele selectate sînt ele însele un eveniment. Chiar şi promo-ul festivalului (un clip de jumătate de minut) e probabil cel mai bun de pînă acum. Realizat tot de Radu Muntean, clipul prezintă un casting de Nosferatu/ Dracula, la care apare chiar împieliţatul în persoană, un tip docil, ba chiar puţin peltic (din cauza colţilor imenşi), dar cu o umbră de două ori mai înaltă decît el, care-l dă de gol. El e originalul, şi noi îl avem, cam asta e ideea. Pe lîngă vampir, mai avem la această ediţie şi Palme d’Or-ul 2007, tot original, venit direct de la Cannes, adică 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, în regia lui Cristian Mungiu.” (Suplimentul de Cultură, Nr. 131 , 09-15 iunie 2007)
Dana Enulescu: ”Am citit cu satisfacţie bilanţul celei de a şasea ediţii a Festivalului de Film Transilvania: 160 de filme din 30 de ţări, proiectate în 10 zile în 7 săli din două oraşe (Cluj şi Sibiu), peste 50.000 de spectatori, 150 de persoane în echipa festivalului, plus 150 de voluntari (cel din Spania era fantastic: vorbea româneşte şi dansa ţigăneşte), 500 de invitaţi… Wittgenstein spunea: ‘Numerele nu sînt fundamentale în matematică’. Extind paradoxul (care este de altfel destul de elastic) şi spun că filmele nu sînt fundamentale pentru un festival precum cel de la Cluj, unde mai există petrecerile, conferinţele de presă, spectatorii \”înrăiţi\”, dar şi cei ocazionali (un spectacol în sine), vedetele, programul dedicat tinerelor talente (Let’s Go Digital) şi satisfacţia cinefililor, care le mulţumesc celor două persoane care au \”inventat\” acest festival: Tudor Giurgiu şi Mihai Chirilov (by the way: erau peste tot! Am ajuns la concluzia că aveau la Cluj vreo patru clone… Originalii nu puteau fi recunoscuţi…). În plus, Clujul mi s-a părut, în iunie, Capitala cinematografiei europene, deoarece a găzduit cel mai prestigios film românesc (şi probabil european) al anului, cîştigătorul premiului Palme d’Or la Cannes: 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile – Amintiri din Epoca de Aur, pe scurt 432.” (LiterNet)
Adrian Ţion: “TIFF-ul 2007 înseamnă pentru mine revelaţia de a simţi importanţa faptului că am intrat cu zestrea noastră spirituală în lumea filmului european. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile devine un nucleu ce statuează poziţia filmului românesc. În jurul lui gravitează maiestuos California Dreamin’ (nesfârşit) şi Restul e tăcere al lui Nae Caranfil. Sensibil la orice aluzie legată de România, includ aici prezenţa noastră în spaţiul social european prin filme ca Cover Boy / Fotomodelul al italianului Carmine Amoroso, a cărui acţiune începe în România, folosind imagini despre revoluţia română într-un puzzle al realităţilor socio-politice din statele totalitare de la sfârşitul secolului trecut şi La vraie vie est ailleurs / Viaţa în altă parte al elveţianului Frederic Cohoffat, unde o aventurieră vrea pur şi simplu să meargă cu trenul la Bucureşti. Decizia destinaţiei fiind aleatorie, replica mi-a amintit de vînzătoarea de antichităţi din Blow Up-ul lui Antonioni care îşi dorea să călătorească în Nepal.” (LiterNet)
BOOKFEST 2007
Alexandra Ghiţă: “Oferta de carte de la Bookfest-ul de anul acesta a fost parcă mai generoasă decît oricînd. S-a vehiculat o cifră de cca 10.000 de titluri existente şi nu cred că s-a exagerat cu nimic. […] Bineînţeles, pe tot parcursul Bookfest au fost sute de alte lansări, evenimente, sesiuni de autografe, întîlniri cu cititorii, concerte şi tot felul de alte evenimente la care chiar s-au întîmplat lucruri interesante, imposibil de bifat toate, chiar pentru cineva care ar fi stat cinci zile la pîndă după ele. Cei aproximativ 200 de expozanţi au venit la Bookfest pregătiţi să facă faţă valului de cititori preconizat pentru un astfel de eveniment, cu succesul tîrgului de anul trecut încă proaspăt în minte. Nu a fost cazul. Din punctul de vedere al mediatizării – şi implicit al numărului de vizitatori –, Bookfest 2007 a fost un pom lăudat. […] Pe de o parte, mediatizare deficitară, vizitatori (mai) puţini şi programul evenimentelor anunţat greşit de către organizatori, în cele mai multe cazuri. Pe de altă parte, lume bună, ofertă de carte foarte variată şi ocazia de a ne întîlni direct atît cu cititorii, cît şi cu ceilalţi editori.” (Dilema veche, Nr. 177, 28 iunie – 4 iulie 2007)
Carmen Muşat: “Ediţia recent încheiată a Bookfest-ului, chiar dacă mai puţin mediatizată decît cea de anul trecut, a confirmat un fenomen îmbucurător: revirimentul literaturii române continuă, efortul editurilor de a publica şi de a promova scriitori autohtoni, fiind răsplătit prin interesul crescînd al cititorilor pentru literatura noastră contemporană. […] Surpriza de proporţii la ediţia din acest an a Bookfest – surpriză doar pentru cei care nu ştiau de implicarea în programul editorial a lui Mircea Martin – a fost, incontestabil, produsă de standul Editurii ART: elegant, sobru, oferind publicului titluri şi autori aleşi cu mare atenţie, standul ultimilor sosiţi pe piaţa editorială autohtonă a impresionat printr-un bun gust desăvîrşit.” (Observator cultural, Nr. 119 (376), 14-20 iunie 2007)
Silviu Lupescu: Cîndva, spuneam că e o minune că aceste tîrguri există. Gîndiţi-vă că doar cîteva edituri puternice îşi tipăresc cataloage cu programul editorial, pentru multe chiar şi participarea la tîrguri înseamnă un efort financiar. Veniturile în industria cărţii sînt de circa 50 milioane de euro, mult mai mici decît media europeană. Or, pentru a avea spaţii generoase, pentru a ‘face evenimente’, e nevoie de resurse. Anul trecut s-a încercat oarecum, iar rezultatul a fost un deficit suportat de organizator, de AER. În primul rînd, ar trebui făcut ceva ca Bookfestul să cîştige un statut internaţional. Mă gîndesc la un statut cultural, în genul tîrgului de la Leipzig, transpus pentru spaţiul sud-est european. E nevoie însă de resurse şi de mult profesionalism. Şi de solidaritate de breaslă, ceea ce, deocamdată, uneori lipseşte. Principalul obiectiv comun ar trebui să fie dezvoltarea pieţei autohtone de carte, şi nu declaraţiile lipsite de un elementar bun-simţ făcute de cîte un editor sau o editoare la adresa altora. Altminteri, agresivitatea mesajelor politice riscă să cuprindă şi lumea editorială, şi ar fi păcat…” (Bucureştiul cultural, Nr. 17, 5 iunie 2007 – 22, Nr. 23 (900), 5-11 iunie 2007)
IN MEMORIAM RCIHARD RORTY
Alexandru Matei: “Crescut într-o familie care îl venera pe Troţki şi pasionat de orhideele sălbatice, lui Richard Rorty, decedat pe 8 iunie, la vîrsta de 75 de ani, nu i-a fost uşor să aleagă între filosofie (în accepţia ei anglo-saxonă, foarte tehnică) şi poezie, i.e. literatură. Le-a ales pe ambele, devenind, între altele, profesor de literatură şi filosof. Critica metafizicii pe care o face Rorty nu are anvergură. Eseurile lui sînt scurte, au cîteva zeci de pagini fiecare, cu excepţia unor cărţi, multe din ele marcate de teorii lingvistice. […] Rorty deconstruieşte ideea unei filosofii romantice dăruite cu har sau inspirate. Pentru el, absolut orice teorie trebuie verificată prin supunerea la testul cu detectorul de metaforă. Şi asta pentru că filosofia este, pentru pragmatistul american, o vocaţie socială şi exprimă un mesaj care se adresează democratic tuturor celor care sînt dispuşi să-şi folosească bagajul de cunoştinţe despre lume pentru a-i valida presupoziţiile şi concluziile.” (România liberă, 11 iulie 2007)
Andra Matzal: “Profesor de literatură comparată la Stanford University, Rorty este unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai filosofiei americane. Dacă iniţial lucrările sale se înscriau în linia filosofiei analitice, întîlnirea cu pragmatismul american a determinat o puternică schimbare a metodei sale filosofice. Este unul dintre putinii gînditori care au reuşit să găsească o metodă pentru conectarea celor doua tradiţii filosofice importante ale secolului XX. […] Deşi a fost criticat pentru teoriile sale politice, morale şi sociale, de cele mai multe ori obiecţia fiind legată de relativismul extrem, Rorty rămîne unul dintre cei mai importanţi filosofi ai secolului trecut. Conform unor statistici referitoare la cei mai citiţi şi citaţi filosofi în SUA, Rorty se află pe locul doi, imediat după Jürgen Habermas, pe care pragmatistul american îl consideră cel mai mare filosof .” (Cotidianul, 12 iunie 2007)
Dana Ionescu: “Desfăşurat în mai toate cărţile pe care le-a scris în aceşti 30 de ani, proiectul său se dezvoltă pe teren pragmatist, în căutarea unei relaţionări adecvate la discursurile contemporane. În cadrul dat de relaţia privat-public, proiectul său reabilitează subiectivul ca motor ce întreţine continuitatea în cultură şi în societate. Soluţiile unitare incluse în acest proiect, pentru unii mult prea tolerant, pentru alţii prea radical, deci oricum atacabil, merg în direcţie anti-esenţialistă, fiind folosite la îndepărtarea frontierelor dintre teritoriile culturii şi la pledoaria pentru despărţirea de tradiţia obiectivistă şi de teoriile despre adevăr. Perspectiva pe care o alege Richard Rorty afirmă că adevărul şi raţionalitatea reprezintă descrieri ale procedurilor de justificare pe care o societate dată le foloseşte. Baza etnocentrică a acestei opţiuni este, argumentează autorul, inevitabilă pentru pragmatismul care aspiră să înlocuiască obiectivitatea cu solidaritatea, transcendenţa cu contingenţa.” (Cultura, Nr. 25 (130), 28 iunie 2007)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!\” (Alex. Leo Serban).
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV . “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu)
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu)
Cele trei reviste se afiseaza saptaminal pe site-ul de puzzle cultural www.thymos.ro
“Trei portaluri culturale de frecventat: Thymos: puzzle cultural, Romania culturala si LiterNet.ro”
(http://www.blogmania.ro/blog/109.htm)
Pentru abonament gratuit mentionati optiunile intr-un mesaj la alincristea@thymos.ro