Uneori
cuvintele se întorc în mine ca răceala în oase
dureroase.
Pe străzi deşerte cu fluturi
rostogolesc amintirea zilei.
Iată
după obloane stau bătrâni în aşteptare ,
ca ntrun cocon de vată trupul lor învelit!
Ele
mai poartă încă în palme
acolade de henna şi cicatrici de atingeri,
Ei
mai zâmbesc din ochi,fremătând
şirag de rozariu între degete.
Praful deşertului cuprinde lumea în năframa cu ciucuri,
ei
se leagănă în boarea umedă
sunând despărţiri de corp şi de lume
spre un cer galben de miere.
Ubi sunt?
Paşi molateci pe asfaltul încins,
noaptea cuprinde în braţe corpul zilei ,
gol
în culcuş de nisip chircit
el se face luntre peste lume .
Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza
Amurg
de Adriana Moscicki (8-6-2013)1 ecou
fara indoiala intalnim aici , un reservoir liric , necunoscut pana acum . alfabetul
intrebuintat , reclama lecturi repetate , pentru a incerca o deslusire cat mai
apropiata , de banuitele intentii ale autoarei .