Carte poștală din Innsbruck
O privelişte de neuitat. Urmăresc pregătirile minuţioase ale unui Icar. Un amic, cu piciorul în ghips îl ajută, atenţionând asupra anvergurii aripilor pe oricine doreşte să se apropie de platformă.
Desprinderea de pământ în drum spre cer mi se pare suprema declaraţie de dragoste oferită zborului. Momentul în care umbra gravitaţiei se prelinge ca plumbul topit, rămânând, preţ de un suspin, suspendată de călcâie.
Icar se înclină uşor, în semn de salut şi se topeşte în zare alături de alţi zburători. Deltaplane, parapante, aeroplane…
Sunt un spectator fascinat. Oamenii muntelui au devenit păsări…