Trecutul a lovit a doua oară
de astă-dată cea mai de pe urmă
să-mi întineze fiece frântură
de gând curat – ce sufletul mi-l scurmă.
Eram un demon singur, răzvrătit
scrutând pământul dintr-a negurii fereastră
când stele-mi aşterneau, sub tălpi de aer
covoare moi de linişte albastră.
Nu-mi trebuiau nici oamenii din preajmă
– nu mă voiau, copil al nimănui
din fire de singurătate făceam cântec
şi-n lume-l azvârleam răzleţ, hai-hui.
Dar într-o clipă grea, precum blestemul
te-ai strecurat cu paşi felini, subţiri
să-mi prăvăleşti în drum stânca de sare,
ce-ascunde duhul stinselor iubiri.
Acum, prin zdrenţele de visuri arse
îmi zvârcolesc şi ura mea, şi sila
pentru ce-a fost şi n-a putut să fie,
în unduiri perfide de tequila.
Poezie frumoasa si sensibila, felicitari autoarei.
Splendid.
Numai o poeta mare poate crea asa ceva.
Se poate si rezuma:
Trecutul a lovit a doua oară…
……………………..
în unduiri perfide de tequila.
“Întelepciunea vine o data cu deziluzia.” George Santayana
Suferim deziluzii atunci când avem prieteni falsi… Apoi, dupa ce am cazut prizioneri în abisul meditatiei, ne ferim pentru tot restul vietii de papusarii de inimi.
…”SA-MI PRAVALESTI in drum stanca de sare,
ce-ascunde duhul stinselor iubiri”…
ASTEA 2 RANDURI raman de pomina.