ACUM.TV

c ă t r e :
D-l Traian Băsescu – preşedintele României
D-l Jose Manuel Durao Barroso – preşedintele Comisiei Europene
D-l Hans-Gert Poettering – preşedintele Parlamentului European
D-l Franco Frattini – vicepreşedintele Comisiei Europene, comisar pentru Justiţie
D-l Jaap de Hoop Scheffer – secretar general al NATO
D-l Nicholas Taubman – ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România

Stimaţi domni,
Ne adresăm dvs. în numele semnatarilor Apelului către Parlamentul României şi Parlamentul European – lansat la 11 martie 2007, semnat de peste 750 de intelectuali, de şase ONG-uri civice şi de două sindicate reprezentând peste un milion de sindicalişti. Punctul 3 al apelului se referă la adevărul despre două dintre cele mai terifiante crime ale comunismului mondial: masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. De 17 ani încoace, vinovaţii nu au fost judecaţi, principalul responsabil al crimelor fiind d-l Ion Iliescu, fost preşedinte al României timp de zece ani, fost activist comunist. Cercetările Justiţiei au fost reluate acum trei ani de d-l general magistrat Dan Voinea, care a promis recent că toate dosarele vor fi trimise în instanţa judecătorească civilă în cursul acestui an, primele urmând a fi trimise în această lună şi în cea următoare. La data de 18 iunie a.c., d-l Ion Iliescu a fost pus sub învinuire pentru instigare la omor deosebit de grav. După două zile, Curtea Constituţională a României, compusă din judecători numiţi în majoritate de învinuitul Ion Iliescu, a decis ca dosarele să fie mutate de la procuratura militară la cea civilă, astfel încât finalizarea cercetărilor să fie tergiversată pentru mulţi ani. Există zeci de mii de persoane audiate, iar declaraţiile acestora însumează sute de mii de pagini. Menţionăm că în cursul acestui an, atât procurorul general cât şi ministrul Justiţiei, s-au angajat în scris că cercetările vor fi finalizate cu maximă urgenţă. Aşa părea să fie. Dar maxima urgenţă a fost acum înlocuită cu maxima tergiversare.
Nici România, nici Uniunea Europeană şi nici NATO nu trebuie să accepte o asemenea injustiţie. Adevărul constituie singura cale prin care România poate fi decomunizată.
Stimate domnule preşedinte Traian Băsescu,
Masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 au fost condamnate din punct de vedere istoric şi moral în Raportul final în baza căruia, la 18 Dec. 2006, aţi condamnat regimul comunist ca nelegitim şi criminal. Una dintre recomandările raportului este finalizarea urgentă, prin justiţie, a respectivelor cercetări. V-aţi asumat raportul şi recomandările lui. Vă solicităm să acţionaţi ca singurul garant al înfăptuirii recomandărilor raportului de condamnare a crimelor comunismului.
Stimaţi domni,
Ne permitem câteva precizări de ordin istoric. Suntem singurul popor din Europa care a plătit căderea comunismului cu victime. În timp ce comunismul a căzut fără victime în toate celelalte foste ţări comuniste, în ţara noastră a fost un măcel de proporţii uriaşe: peste 1.100 de morţi şi peste 3.300 de răniţi. Astfel, în perioada 16-21 decembrie 1989 au fost înregistraţi 162 de morţi. Această perioadă marchează începerea revoluţiei anticomuniste la Timişoara şi izbânda acesteia la Bucureşti, datorită sutelor de mii de bucureşteni care, în 22 decembrie, l-au alungat pe dictatorul Ceauşescu. După arestarea acestuia în după-amiaza zilei de 22 dec., cu toate că armata trecuse încă de dimineaţă de partea poporului, după o zi fără nici un foc de armă, masacrul a fost reluat în cursul serii şi apoi amplificat înfricoşător împotriva populaţiei neînarmate care manifesta paşnic în Piaţa Revoluţiei scandând deziderate precum: “Alegeri libere!”, “Fără comunişti!”, “Jos comunismul!”. Chiar în acelaşi timp, puterea a fost preluată de un grup condus de fostul activist comunist Ion Iliescu. În primele zile ale acestei noi puteri, respectiv în perioada 22-27 decembrie1989, au fost ucişi, fără să existe vreun pericol real, 942 de oameni – de aproape 6 ori mai mult decât cei ucişi în zilele anterioare din ordinul lui Ceauşescu. Este de la sine înţeles că numărul celor răniţi a fost proporţional. Noua putere i-a prezentat pe aşa-zişii “terorişti” ca autori ai măcelului, dar ulterior aceştia s-au dovedit inexistenţi: nu a fost prins nici un “terorist” care să fi fost judecat.
La data de 22 aprilie 1990, în ziua comemorării a patru luni de la masacrul din decembrie 1989, în Piaţa Universităţii din Bucureşti a demarat cel mai lung miting anticomunist din istorie (52 de zile şi de nopţi fără întrerupere), ca reacţie la deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei. Menţionăm că în zilele de 13-15 iunie 1990 manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent. În ziua de 13 iunie, s-au înregistrat 6 morţi. În aceste 3 zile, peste 1600 de oameni au fost vătămaţi şi peste 1100 de oameni au fost arestaţi fără mandat. Menţionăm că cel puţin 6 femei au fost violate de militari în timpul arestului. La fel ca fratricidul din decembrie 1989, şi cel din iunie 1990 a şocat întreaga lume civilizată.
Stimaţi domni, vă solicităm să sprijiniţi finalizarea cercetărilor referitoare la crimele bestiale care astăzi par de necrezut.
“Ce este scrierea istoriei dacă nu exorcizarea demonilor trecutului pentru a-i împiedica să pătrundă în viitor?” – spunea în 1993 celebra poetă Ana Blandiana când a fondat Memorialul de la Sighet al victimelor comunismului, considerat de Consiliul Europei printre primele trei locuri ale memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Franţa.
Uniunea Europeană şi NATO au nevoie de o Românie curată, vindecată de urmările crimelor dictaturii comuniste. Ajutaţi-ne “să exorcizăm demonii trecutului pentru a-i împiedica să pătrundă în viitor”!

Bucureşti, 25 iunie 2007

Cu încredere, în numele semnatarilor apelului menţionat,
Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, iniţiatorul apelului de condamnare a crimelor comunismului.

P.S. Anexăm Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European din 11 Martie 2007.

11 Martie 2007
Apel către Parlamentul României şi Parlamentul European
trimis de peste 750 de intelectuali, peste un milion de sindicalişti şi şase ONG-uri civice

– apel iniţiat de Sorin Ilieşiu, vicepreşedintele Alianţei Civice, membru GDS –

NOTĂ redactată la 21 martie 2006:
Acest apel a fost predat la Registratura Senatului Parlamentul României cu nr. înr. 499/15.03.2007, în atenţia D-lui Nicoale Văcăroiu – preşedintele Senatului, precum şi la Registratura Camerei Deputaţilor din Parlamentul României cu nr. înr. 1240/15.03.2007, în atenţia D-lui Bogdan Olteanu – preşedintele Camerei Deputaţilor. Conform legii, destinatarii trebuie să răspunda în cel mult 30 de zile.
Menţionăm că scrisoarea a fost trimisă prin poştă D-lui Hans-Gert Poettering, preşedintele Parlamentului European.

Apelul a fost lansat la data de 11 Martie 2007 la Timişoara – oraşul unde a început revoluţia română din 1989, cu prilejul dezbaterii publice aniversare a “Societăţii Timişoara”. La data de 21 martie 2007, Alianţa Civică a iniţiat la Bucureşti dezbaterea publică intitulată “Comunismul condamnat. Ce urmează?”. Majoritatea covârşitoare a participanţilor la aceste dezbateri publice au semnat apelul de mai jos.
_______________________________________________________________________________

Adresăm această scrisoare cu ocazia aniversării a 17 ani de la Proclamaţia de la Timişoara – adevărata cartă a revoluţiei anticomuniste din România.

Conform concluziilor Raportului elaborat de Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România, în ziua de 18 decembrie 2006, preşedintele ţării a condamnat oficial regimul comunist, declarîndu-l nelegitim şi criminal. Această condamnare a fost făcută şi în spiritul Rezoluţiei nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006.
România a fost primul dintre fostele state comuniste în care crimele regimului comunist au fost condamnate în baza unui asemenea raport. Considerăm că, indiferent de criticile ce pot fi aduse Raportului, nici un român de bună credinţă nu poate contesta justeţea unei asemenea condamnări. Cu toate acestea, împotriva evidenţei acestor crime, la data de 18 decembrie 2006, s-a încercat tocmai în Parlamentul României împiedicarea condamnării crimelor comunismului. Reamintim că, în vreme ce în toate celelalte ţări comuniste din Europa căderea comunismului s-a produs fără înregistrarea de victime, în România prăbuşirea dictaturii comuniste s-a soldat cu peste 1.100 de morţi şi peste 3.300 de răniţi. Printre cei cercetaţi de Justiţie ca responsabili ai acestui masacru se află personalităţi publice şi politice, unele prezente chiar în Parlamentul României.
Tentativa de împiedicare a condamnării oficiale a crimelor comunismului, încercată la 17 ani de la căderea oficială a acestuia, confirmă faptul că flagelul comunist nu a fost învins decât parţial în decembrie 1989.
Având în vedere că actuala criză politică din România a fost declanşată imediat după condamnarea oficială a crimelor comunismului, considerăm că această criză reprezintă o încercare de a bloca urmările fireşti ale condamnării oficiale.
Condamnarea crimelor regimului comunist va fi deplină doar atunci când recomandările Raportului vor deveni o realitate de care România are atât de multă nevoie. Parlamentul are datoria morală de a face posibilă această realitate.
În acest sens, solicităm Parlamentului României următoarele:
1). Adoptarea, cât mai curând posibil, a tuturor legilor care se impun conform concluziilor Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – raport declarat document al statului român. Publicarea urgentă de către Parlamentului României a unui calendar cu datele-limită la care vor fi adoptate respectivele legi. Stabilirea priorităţilor în adoptarea acestor legi de comun acord cu reprezentanţii societăţii civile şi ai opiniei publice.
2). “Având în vedere criminalitatea şi nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgentă a legii lustraţiei” (citat din Raport, pag. 636). Menţionăm că această lege reprezintă, în esenţă, punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Legea lustraţiei a fost iniţiată în Parlament încă din 1994, respectiv din 1997, de către deputaţii PNŢCD Constantin Ticu Dumitrescu şi George Şerban. Datorită iniţiativei PNL, legea lustraţiei a fost adoptată anul trecut de Senat, fiind însă total blocată, de aproape un an, în Camera Deputaţilor.
3). Conform concluziilor Raportului (pag.633), solicităm sprijinul moral al Parlamentului pentru finalizarea cercetărilor Justiţiei referitoare la masacrul din decembrie 1989 şi la fratricidul din iunie 1990. Cercetările au fost începute acum 17 ani tocmai de diferite comisii ale Parlamentului, concluziile acestora fiind neclare. Cercetările prin Justiţie au fost începute abia în 1999, fiind suspendate în timpul guvernării Iliescu-PSD (2000-2004), blocându-se astfel pentru încă patru ani aflarea adevărului. Cercetărileau fost reluate în decembrie 2004. Invocăm, de asemenea, concluziile Raportului elaborat de Comisia prezidenţială (pag. 633) care se referă la “necesitatea de a analiza în mod riguros, ştiinţific, evenimentele din decembrie 1989 şi postdecembriste, direct legate de regimul comunist, inclusiv prin finalizarea în regim de urgenţă a cercetărilor începute prin justiţie”. În noiembrie 2006, d-l general-magistrat Dan Voinea a afirmat că se apropie de finalizarea dosarului “Iunie 1990” într-un viitor extrem de apropiat. Domnia sa a precizat că în acest dosar sunt învinuite şi vor fi trimise în judecată 34 de personalităţi politice şi publice, pentru infracţiuni foarte grave, pasibile de pedepse cuprinse între 15 ani şi închisoare pe viaţă. Potrivit celor afirmate de d-l general Voinea, în cazul dosarului “Decembrie 1989” numărul învinuiţilor va fi semnificativ mai mare. Considerăm că parlamentarii cercetaţi de Justiţie în calitate de învinuiţi ar trebui să se autosuspende din Parlament până la probarea nevinovăţiei lor.
4). Conform concluziilor Raportului (pag.633), solicităm sprijinul moral al Parlamentului pentru începerea cercetării prin Justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltelor muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi din Braşov (1987); evenimentele de la Târgu-Mureş din martie 1990 (menţionăm că cercetările au fost începute în 1990 de o comisie parlamentară). Este necesară de asemenea redeschiderea dosarelor „mineriadelor” din 1991 şi 1999. Conform concluziilor raportului, “acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste”.
Subliniem faptul că finalizarea cercetărilor evenimentelor menţionate în acest apel a fost cerută de cele mai prestigioase organizaţii civice non-guvernamentale în cadrul Apelului pentru România din 14 iunie 2005, apel adresat principalelor autorităţi ale statului, inclusiv Parlamentului.
5). Solicităm partidelor parlamentare care până în prezent au respins condamnarea oficială din 18 decembrie 2006, să-şi reconsidere poziţia şi să sprijine prin demersuri lipsite de orice echivoc condamnarea crimelor dictaturii comuniste. Conform concluziilor Raportului trebuie interzise “tentativele de apologie a regimului comunist. (…) A nega crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a le nega pe cele ale fascismului” (citat din Raport, pag. 636). Considerăm revoltătoare atitudinea unor parlamentari care apără, implicit sau explicit, regimul comunist care s-a făcut vinovat de crime imprescriptibile împotriva umanităţii.

Având în vedere că Uniunea Europeană are nevoie de o Românie vindecată de urmările crimelor dictaturii comuniste, solicităm sprijinul moral al Parlamentului Uniunii Europene pentru soluţionarea cererilor noastre.

11 Martie 2007

Până în prezent această scrisoare este susţinută de următoarele organizaţii:

ALIANŢA CIVICĂ, preşedinte – Christian Mititelu

SOCIETATEA TIMIŞOARA, preşedinte – Florian Mihalcea

ASOCIAŢIA 21 DECEMBRIE 1989, preşedinte – Teodor Mărieş

BLOCUL NAŢIONAL AL REVOLUŢIONARILOR – DECEMBRIE 1989 (131 de organizaţii de revoluţionari), preşedinte – George Costin

LIGA PRO EUROPA, co-preşedinte – Smaranda Enache

SOLIDARITATEA UNIVERSITARĂ, preşedinte – prof.univ.dr.Octavian Duliu

FEDERAŢIA SINDICALĂ “SOLIDARITATEA – VIRGIL SĂHLEANU” A METALURGIŞTILOR DIN ROMÂNIA, preşedinte – Gheorghe Tiber (peste 10.000 membri)

CONFEDERAŢIA NAŢIONALĂ SINDICALĂ \”CARTEL ALFA\” (peste un milion de membri), preşedinte – Bogdan Iuliu Hossu

Totodată, scrisoarea este susţinută în nume propriu de următorii 789 intelectuali, ale caror nume au fost recent publicate in paginile RLIV-ACUM.

Acest articol a fost publicat luni, 25 iunie 2007 la rubrica Comunicate de presa.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.