Manastirea Calui se afla pe malul Oltetului, in apropiere de Craiova, nu departe de comuna Oboga, comuna renumita pentru ceramica ei populara. Dupa traditie, in acest loc in care a fost intemeiata manastirea, se spune ca Balan, calul lui Mihai Viteazu, a lovit cu copita in pamant si a tasnit apa.
Asezamantul monahal, inconjurat de un puternic zid de caramida, caramida adusa de pe malul Oltetului si carata din mana in mana pe o distanta de un kilometru, a fost intemeiata intre anii 1516-1521, in timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), de catre banul Vlad si fratii sai, Dumitru si Balica.
Primii ctitori ridicand edificiul pana la nivelul temeliilor, nu l-au putut probabil termina datorita instabilitatii politice care a urmat domniei lui Neagoe Basarab. Manastirea Calui, cu hramul Sfantul Nicolae, a fost refacuta de catre boierii Craiovesti. Restaurarea si infrumusetarea ei au fost facute de catre fratii Buzesti in perioada 20 aprilie – 8 iunie 1588, atunci cand au fost infiintate si corpurile de chilii, dupa cum precizeaza pisania, sapata in piatra cu majuscule frumos executate, asezata deasupra usii de la intrarea in biserica.