La reînceperea cursurilor, după Revoluţie, l-am căutat pe profesorul Stănescu, fostul decan.
— Domnule profesor, anul trecut la primul curs de genetică, mi-aţi pus o întrebare la care nu v-am răspuns până astăzi… Iniţial nu am ştiut răspunsul, iar când l-am găsit nu am mai avut curaj să vorbesc…
Decanul afirmase la primul curs că ştiinţa e mai presus de dogma religioasă. Am intervenit:
— Ştiţi, eu am citit într-un vechi manual de filosofie că de fapt religia e poezie filosofică. Pildele din Biblie nu trebuiesc luate ca atare, sunt metafore. Astă vară la o mănăstire din Munţii Cozia am întâlnit un călugăr bătrân care mi-a spus următoarele: „Se afirmă că Dumnezeu a făcut lumea în şase zile. Dar o zi e definită ca timpul în care Pământul efectuează o rotaţie completă în jurul axei sale. Dacă la început Soarele şi Pământul nu existau, cât era de lungă o zi?”
— … Bine, Cionoiu. Atunci te rog să-mi răspunzi la o întrebare. Te rog să-mi explici care e semnificaţia metaforei în următorul pasaj din Vechiul Testament; citez din memorie:
„… Iată, oile acestea sunt albe. Dar le voi pune să fete la umbra unui gard de nuiele şi vor făta miei tărcaţi”. Explică-mi cum poate fi posibil aşa ceva! Această idee seamănă cu ideile savanţilor sovietici din perioada stalinistă, cei care afirmau că genetica şi cibernetica sunt fantezii, arme propagandistice ale imperialismului american! V-am spus că respectivii savanţi sovietici publicau lucrări cum ar fi „Regenerarea stejarului din molid”. Să fim serioşi!
În acel moment nu i-am putut răspunde decanului şi majoritatea colegilor au râs de mine, considerând că acesta m-a pus la punct…
— Abia câteva luni mai târziu, după ce declarasem Securităţii că nu voi mai vorbi, am găsit răspunsul referitor la întrebarea cu mieii tărcaţi, dar am tăcut până acum. Mi-a fost frică. Dacă vreţi să-l auziţi…
— Te ascult.
— Am avut revelaţia că aceeaşi idee e prezentă în „Arca lui Noe” a lui Lucian Blaga. Diavolul vrea să distrugă lumea, Dumnezeu să o salveze. Amândoi apar pe rând şi discută cu oamenii încercând să-i influenţeze. Diavolul, un bărbat chipeş, îi spune soţiei lui Noe: „Eu şi bătrânul acesta avem fiecare câte o întreprindere. Unul face sicrie, celălalt leagăne. Din acelaşi lemn. Pentru lemn ne certăm.” Lemnul sunt oamenii. Mieii sunt tot oamenii şi aceştia pot fi influenţaţi în bine sau în rău. Consider că acesta e sensul metaforei.
Mi-a dat dreptate. Am continuat să discutăm şi la un moment dat am îndrăznit să-i pun întrebarea care mă determinase în primul rând să-l caut:
— Ştiţi, scrisoarea aceea de la mama, aş vrea să vă întreb dacă Securitatea a ştiut de existenţa ei…
Au urmat câteva clipe de tăcere. Ne priveam în ochi…
— Da, a ştiut, am considerat că e în interesul dumitale să ştie…
— Bănuiam…
— Bineînţeles, dacă vrei ţi-o restitui, e la mine acasă.
— Aş vrea doar s-o copiez şi v-o dau înapoi.
— Nu, ţi-o aduc şi poţi s-o păstrezi. Caută-mă mâine.
A doua zi mi-a adus scrisoarea şi declaraţia pe care o înaintasem decanatului, după exmatricularea celor trei, declaraţie prin care îmi exprimasem dezacordul faţă de asprimea sancţiunii.
— Le-am păstrat până acum. Acum, te rog să le iei, sunt ale dumitale.
