La 14 februarie, în Aula mare a Academiei Române, în prezenţa conducerii acestui for, cu prilejul lansării volumului II din Enciclopedia regimului comunist din România, prof. Vladimir Iliescu, Universitatea din Aachen (Germania), a afirmat: „În România au fost persecuţii împotriva evreilor. Academicianul [Nicolae] Cajal spunea acelaşi lucru. Au fost persecutaţi…, 100 până la 120.000 de evrei au murit, dar nu a fost Holocaust, dovadă cei peste 300.000 care au supravieţuit în Regat. Au murit mare parte din prostie. Sigur 20-30.000 au fost împuşcaţi pe drum. [Pe] bătrânii care cădeau îi împuşcau, dar majoritatea au murit că au fost băgaţi în colhozuri şi au venit primele epidemii… Românii răspund de asta, dar ăsta nu este Holocaust. (…) România este declasată şi criticată în mod inutil pentru un lucru care nu a avut loc. Holocaustul nu a avut loc decât în Ungaria când Horthy [Miklós], Regentul, a dat ordin şi honvezii i-au băgat începând cu Transilvania şi i-au trimis [pe evrei] direct la Auschwitz. (…) Germania a făcut Holocaust, Ungaria a făcut Holocaust, România numai persecuţii. E o mare deosebire. Eu, ca român trăitor în Germania, ştiu importanţa acestui lucru„.
Cu mai puţin de un deceniu în urmă la Bucureşti a fost adoptat Raportul Wiesel care condamnă oficial Holocaustul din România. Din 2002, legislaţia românească stabileşte faptul că „negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infracţiune”.
Publicăm în continuare fragmente din scrisoarea lui Liviu Beris, supravieţuitor al Holocaustului şi preşedinte al Asociaţiei Evreilor din România Victime ale Holocaustului, adresată prof. dr. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române.
SCRISOARE DESCHISĂ
Domnului Preşedinte Ionel Haiduc
Am primit pe ziua de 15 februarie 2013, tocmai din Canada, o înregistrare a şedinţei desfăşurate în aula mare a Academiei Române, purtând un titlu incitant, Bomba de la Academie. Vizionarea înregistrării mi-a dovedit că titlul dat de media este pe deplin justificat.
În faţa plenului Academiei, a conducerii acestui înalt for ştiinţific, un profesor invitat din Germania comunică „o mare descoperire ştiinţifică”: în România nu a existat Holocaust!
Aplauzele prelungite care au marcat încheierea expunerii şi lipsa oricărei obiecţii la comunicare au evidenţiat acordul deplin al asistenţei.
Cred că nicio descoperire ştiinţifică comunicată până acum în această aulă nu a făcut ca numele Academiei Române să facă atât de rapid înconjurul lumii.
La timpul când s-au desfăşurat evenimentele la care s-a făcut referire, aveam doar 13 ani. Şi doar pentru că m-am născut evreu, am trecut prin pericolul împuşcării în timpul execuţiilor efectuate fără nici un fel de judecată de către armata română la intrarea trupelor în Herţa (5 iulie 1941), am trecut prin grozăvia convoaielor morţii pe drumurile Basarabiei, în care dacă rămâneai în urmă erai împuşcat, şi prin foame, frig şi tifos exantematic în timpul deportării în Transnistria.
Şi mă întreb acum, după această „descoperire”, eu, care mă consideram până acum supravieţuitor al Holocaustului românesc, cărui eveniment i-am supravieţuit? (…) Cum poate fi numită această politică de exterminare programată şi aplicată de un stat suveran asupra unor oameni vinovaţi doar pentru că s-au născut din anumiţi părinţi?
Unii istorici au folosit termenul de Holocaust. România, prin oficialităţile reprezentative ale statului, a adoptat acest termen şi a stabilit ziua de 9 octombrie ca Zi Naţională de Comemorare a Holocaustului. (…)
În exterminarea evreilor din România nu au fost utilizate camere de gazare. Au fost folosite tehnologii învechite precum glonţul (la intrarea trupelor în Basarabia şi în Bucovina de Nord), moartea prin asfixiere (în vagoanele închise etanş ale trenurile morţii de la Iaşi), incendierea şi aruncarea în aer prin dinamitare a unor magazii pline cu oameni (Odessa), spânzurători (Odessa) şi moartea lentă (prin înfometare, frig şi condiţii de mizerie care au dus la izbucnirea epidemiilor de tifos exantematic şi febră tifoidă). Şi dacă exterminarea efectuată de Germania, pe care Hitler nu a reuşit s-o desăvârşească din cauza înfrângerii în război, este denumită Holocaust, exterminarea săvârşită de Guvernul Antonescu (pe care nici acesta nu a reuşit s-o desăvârşească din aceleaşi cauze) cum să fie denumită?
În calitatea dumneavostră de Preşedinte al Academiei, unde a fost făcută comunicarea acestei „descoperiri ştiinţifice”, din respect pentru opinia publică din ţară şi din străinătate, consider că aveţi datoria de onoare de a-mi răspunde la următoarele întrebări:
Dacă nu sunt supravieţuitor al Holocaustului românesc, cărui eveniment am supravieţuit?
Evreii şi romii care au murit în urma acţiunilor Guvernului Antonescu, în teritoriile aflate atunci sub autoritate românească, ce fel de victime sunt, dacă nu victime ale Holocaustului românesc?
În aşteptarea răspunsului dumneavoastră,
Cu respect,
Liviu Beriş
Stimate D-le Beris! Am trait si eu sub guvernul legionar fiind ceva mai tanar decat dumneata cu 2 ani. Din fericire am locuit la Bucuresti si in afara de groaznicul pogrom din Ianuarie 1941 nu am suferit atata cat d-ta. Cred insa ca este o rusine nationala din partea Academiei Romane sa invite un fost legionar precum Vladimir Iliescu si sa i se acorde , in numele obiectivismului, un forum pentru a declansa antisemitismului sau furios cuplat cu negationism. Toti membrii Academiei au aplaudat la sfarsitul conferintei care a „dovedit” ca Romania a iesit basma curata. Rusine! In Germania n’ar fi fost lasat sa-si verse veninul. In curand Academia Romana va invita pe urmatorii: David Irving, Robert Faurisson si pe Roger Garaudy daca nu „crapa” acum cativa ani.Cum se zicea pe vremuri Traiasca Legiunea Ca si Capitanul!!! . A propos l-am cautat la departamentul de istorie la Universitatea Aachen si numele lui Iliescu nu apare printre profesori. Ioc! Ciudat as spune. In schimb bolborosirile semi-docte a lui Iliescu apar in multe reviste recente de natura legionaro-nationaliste. Pe curand in Porunca Vremii.
Domnule Beriș, trebuie să faceți presiuni asupra acestei instituții pînă dă o explicație coerentă și neformală, adică să se afle în treabă.
Academia Română, între altele, este responsabilă pentru multe fapte pentru care trebuie trasă la răspundere, le citez pe cele știute de mine:
1. A impus, fără discuții și fără consultări, revenirea la grafia cu â/sunt, deși 99 % dintre lingviști erau împotrivă și deși aceste lucru a creat mari probleme folosirii limbii române în Republica Moldova, care adoptase normele în vigoare în anul 1989 și pe care nu le puteau schimba așa de ușor. Nu a fost o decizie oarecare, deoarece a avut implicații majore asupra limbii și culturii române. A făcut acest lucru discreționar, impulsiv, incompetent, deși și mari lingviști străini, cum este maele românist Alf Lombard, a scris clar de ce NU trebuie făcut un asemenea gest de revenire la grafia cu â/sunt.
2. A distrus, prin asimilare, Institutul de Tracologie, unindu-l cu Inst. de Arheologie și, de facto, conducând la dispariția tracologiei ca știință/disciplină de studiu.
3. În perioada „mineriadelor”, a stat impasibilă, nefăcînd nici un gest de protest.
4. etc. (rog a se completa)
Pentru toate acestea, pentru cele spuse de dv. și pentru cele spuse de alții, cer constituirea unui grup de analiză a activității Academiei Române și, dacă e cazul, desființarea și reînființarea sa pe criterii de competență, de profesionalism, nu de scaune ocupate degeaba.
Revista ACUM se poate constitui într-un asemenea grup de analiză.
Dincolo de aspectele juridice, etice, istorice, pe care cei de specialitate au competența să le evalueze, se impune o reflecție de ordin spiritual asupra relației pe care o avem cu moștenirea/memoria înaintașilor.
Ritmul accelerat în care se petrec evenimentele în modernitate nu trebuie să ne facă să uităm nici lucrurile bune, nici lucrurile rele. Singularitatea fenomenului numit Shoah, în care au fost implicați și românii, prin elite sau prin simpli cetățeni, dă seama de grozăvia fără precedent a lumii moderne.
Duhul apostaziei a condus la ororile războaielor mondiale și ale sistemelor totalitare din secolul al XX-lea. Dacă asumi identitatea creștină nu poți urî, nu ai resentimente. Sigur, ca om, poți avea momente de slăbiciune, de îndoială, dar a legitima sau a înfăptui orice formă de agresiune asupra celuilalt, din cauză că nu este ca tine înseamnă chiar negarea identității tale, adică apostazia. Dacă, totuși, în pofida multor indicii negative, epoca în care trăim marchează un progres, acela constă tocmai în multi- și interculturalitate, în legitimarea tuturor identităților și a alterității ca diferență necesară.
Pentru că istoria este opera elitelor politice, economice și culturale, este de datoria permanentă a acestora să întrețină vie memoria comunităților pe care le reprezintă, chiar și în cazul nefericit al unor traume colective, care pot fi cu greu asumate, din motive psihologice, dar care moral și spiritual se constituie în repere ale identității. O cauză a refuzului sau, în cel mai bun caz, a dificultății de a asuma vinovăția pentru Shoah, în privința românilor ține de criza românească de identitate din modernitate. Dacă un agnostic poate considera tragedia istorică drept o confirmare a relativității și a imprevizibilității subiective a oamenilor, un creștin, care știe și interiorizează ceea ce datorează spiritualității evreiești/iudaice se raportează la smintirea planetară a secolului trecut ca la un continuu avertisment pentru ceea înseamnă apostazia, legitimarea urii și a crimei, uitarea vinovată a rădăcinilor.
Stimate domnule Beris, m-am bucurat sa citesc mesajul dvs in revista 22 si acum aici.
Ca si Dvs, stimate domnule presedinte al AERVH (Asociatiei supravietuitorilor Holocaustului), cred ca trebuie sa ne exprimam cit mai clar si cu audienta cit mai larga impotriva negationismului. Cred ca reactiile la monstruoasele afirmatii ale lui V. Iliescu au fost pina acum destul de firave, in ciuda citorva reactii prompte precum cea a dlui doctor Peter Manu, aparute tot in revista 22.
Firave au fost si stradaniile noastre pe http://www.baabel.ro, prin care am reusit sa adunam 60 de semnaturi de condamnare a discursului negationist al d-lui Iliescu si sa le trimitem – ca si dl Manu – dlui presedinte al Academiei, primind un raspuns prin care dinsul isi exprima regretul pentru cele intimplate.
Se pare ca daca dorim un raspuns public din partea academiei, atunci institutiile publice si cele civice vor trebui sa-si formuleze protestul.
Cu multa stima,
Maria Roth
Fara sa intru in alte amanunte, care sunt tratate suficient de limpede in articol. Este halucinanta detasarea cu care (profesorul!) Iliescu afirma ca ucidrerea a 130000 de oameni nu e fost holocaust! Argumentatia dumnealui in ceeace uciderea unui atit de mare numar de oameni, daca e holocaust sau numai… ucidere, e o mascarada grotesca.
In fond, admitand prin absurd ca s-ar renunta la termenul de ,,holocaust” e mai bine daca uciderea in masa e clasata ,,numai” ca genocid?
HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. (DEXONLINE)
Poate ca ii sunt mai familiare descrierile in limba germana (Wikipedia)
Als Holocaust [ˈhoːlokaʊ̯st, holoˈkaʊ̯st] (gr. ὁλόκαυστον holókauston „vollständig verbrannt“) oder Shoah (hebr. הַשּׁוֹאָה, ha’Schoah ‚das Unheil‘ oder ‚die Katastrophe‘) wird der Völkermord an 5,6 bis 6,3 Millionen Menschen bezeichnet.
[…]
Die Regierung Rumäniens unter Antonescu ließ etwa 350.000 rumänische Juden in den von ihr besetzten Gebieten in großen Massenmorden nahezu vollständig ausrotten. Nur die Juden Transsylvaniens blieben bis März 1944 unter dem Schutz Ungarns, bis auch sie mit den ungarischen Juden direkt nach Auschwitz deportiert wurden. Die bereits fest geplante Deportation der Juden Altrumäniens ließ der Staatschef im Oktober 1942 überraschend stoppen. Diese waren jedoch weiterhin Verfolgung und Pogromen ausgesetzt. […]
As dori sa adaog la tragedia evreilor in timpul raboiului mondial II si tragedia romilor. Germania nazista i-a considerat pe romi o specie subhumana care trebuie extirpata. Romanii au aceiasi atitudine pana in zilele noastre. Cititi presa romana si vedeti la ce ma refer. Am vorbit odata cu o doamna , raposata acum cativa ani, care a fost in Transnistria in lagar fiind evreica, si mi-a povestit ca era un lagar de romi langa ei. Romii n’aveau ce manca, erau imbracati in zdrente si mureau ca mustele de boli si de foame.
Cand cine sa se refere la romi drept hoti, lenesi si neadaptabili ma face extrem de atacat. Blame the victim! Raspunsul meu este urmator : comparati cat fura romii cu cat fura ministrii, primari s.a.m.d. Nici nu se compara. Jos labele de pe Romi.
Judecînd dupa vîrsta personajelor care asista la prelegerea Prof. Dr. phil. Dr. h.c. mult. Vladimir Iliescu, la Academia Româna, media trebuie sa depaseasca 80 de ani. Ei sunt viitorul nostru.
Profesorul Iliescu, tot pe motiv de vîrsta venerabila, probabil ca a incetat de mult contactele cu Universitatea Aachen. Altfel, cei de la universitate s-ar lua cu mîinile de cap. Daca Profesorul este cetatean german, mai este posibil ca a savîrsit si o incalcare legala atunci cînd ne povatuieste sa stam linistiti, ca uciderea a 130000 oameni nu e holocaust. Intrebarea ramîne deschisa, la ce se incadreaza aceasta crima. La omor prin imprudenta?
Ar trebui să fie începutul desființării actualei structuri a Academiei și reconstituirea ei pe baze solide, adevărat, real for de cultură și de știință. Da, desființată, rasă și reînființată, chiar dacă, la rigoare, unii dintre actualii membri ar putea fi membri și într-o viitoare Academie Română reînnoită radical.
Interesant criteriul cantitativ propus de prof. Vladimir Iliescu! Câte procente dintr-o populaţie trebuie să moară ca să atesti că a fost un anumit fenomen social?
Germania a pierdut în al II-lea Război Mondial 7 milioane de oameni, adică cca. 9 % din populaţia sa, URSS a pierdut 20 milioane de oameni, adică 10% din populaţia sa, România a pierdut 560.000 de soldaţi, adică cca.3,4 % din populaţia sa.
După Vladimir Iliescu ar însemna că toţi mortiii aceştia nu au murit în război, nu au luptat, ci doar au fost „persecutaţi”! Cu 130.000 de evrei morţi, adică cca. 28 % din populaţia evreiască din România, adică de 3-4 ori mai mulţi, în procente, faţă de pierderile din Război (fără ca măcar sa se fi luptat), îi declarăm doar persecutaţi! O nouă teorie a mulţimilor!
Se vede treaba că în capul Domnului Prof.Vladimir Iliescu se flutură o „mulţime vidă”, de tip proto-legionar.
Cred ca cel mai ingrijorator este faptul ca academicienii au aplaudat, dincolo de faptul ca un asemenea personaj a fost invitat sa vorbeasca la Academie.
De aceea, consider ca pentru schimbari majore de mentalitate in randul intelectualitatii nu sunt suficiente legi care sa interzica negationismul. Pur si simplu trebuie impuse forme de educare a intelectualilor care au fost supusi educatiei nationaliste (implicit negationiste) din regimul trecut. Cred ca fara educatie adecvata si doar cu prezenta unei legi care nici nu este respectata (la fel ca multe alte legi in Romania) nu se poate schimba atitudinea si mentalul acestor oameni. E nevoie ca ei sa interiorizeze cunostinte, informatii si atitudini. In orice caz, este o rusine ca avem o asemenea Academie si ma alatur oricarui demers care condamna ce s-a intamplat in Academie cu prilejul discurusului domnului Iliescu.
@Liliana Popescu
Ce educație, stimată doamnă/dră? Ăia sînt mastodonți ai culturii comuniste multilateral dezvoltate și țin de scaunul lor ca ochii din cap. Ce să educi la ei? Să recunoască faptul că nu au ce căuta acolo? N-o vor face niciodată, știu și ei foarte bine că, la o zguduire reală, pleacă aproape toți de acolo, mai pot rămîne cîțiva, dar nu mulți.
Cum vă puteți imagina că merge cu vorba fină, blîndă? Aici trebuie bîta, jap, jos… și venit cu oameni competeneți, luminați, adevărați creatori de cultură, de artă, de știință.
Stimata d-na Popescu! Ati luat in considerare faptul ca fosilele de la academie au 2 handicapuri. 1.Sunt tari de urechi literalmente 2 Sunt incuiati si nicio idee noua nu patrunde la ramolitii astia. Concluzie: batalia e pierduta dela inceput. Daca va uitati cu atentie la fotografia dela academiei unii „nembrii” soilesc de zor macar sunt inofensivi!
Aula e goala.
http://www.filipgabriel.com/imagini/pano/pano03.swf
Judecînd dupa aspectul saitului in Casa Academiei s-au tras storurile si se asteapta trecerea uraganului. Doar google mai patrunde prin cacheruri, desi acolo nu e prea mult de citit.
http://www.acad.ro/
Profesorul, probabil pensionar, Iliescu trebuie sa se fi intors acasa la Aachen sa explice ce e cînd sunt omorîti 13000 de oameni: neintelegere, persecutii.
Am fost odata la restaurantul Academiei. Am o ruda, decedata acum 2 ani, si ne-a invitat (sotia mea si cu mine) acolo. Era high class atat cina cat si persoana.
@Charlie. O fi fost high class cina și, eventual, și persoana. Nu este însă high class Academia, noi asta discutăm aici, nu menu-ul restaurantului. Apropo, unde e restaurantul ăsta? E între pereții Casei Academiei?
Pot spune ca fotografia cu interiorul Academiei (fara academicieni – premonitie?) e high class – nu ma asteptam.
http://www.filipgabriel.com/imagini/pano/pano03.swf
@Sorin Paliga
Intr-o democratie nu putem interveni cu bata, cum stiti. Eu am si alte nemultumiri in ce priveste Academia Romana: nu prea sunt femei pe acolo desi avem elite intelectuale feminine.
De cate ori se ridica problema holocaustului in general si in special in Romania se impun cateva intrebari si precizari:
– nu exista o definitie exacta a holocaustului
– prin ce se deosebeste holocaustul de genocid (numai prin faptul ca nu a fost premeditat si organizat?)?
– de ce statul Israel nu recunoaste (cel putin pana in prezent) genocidul armean?
– este bine sa se pedepseasca prin lege negationismul sau este preferabil sa fie demostrata existenta holocaustului istoriceste, prin documente, filme, fotografii, etc.?
Una din persoanele indicate sa raspunda la aceste intrebari este colaboratorul dvs. dr. in istorie L. Z. Herscovici care stie ca in aceasta calitate are datoria sa se detaseze de etnicitate, religie si de eventuale legaturi de prietenie sau familie cu victimele.
Pe de alta parte tendinta istoricului Iliescu este evidenta: dupa domnia sa 130.000 de oameni au fost perzecutati nu ucisi. Din prostie dupa domnia sa; nu rezulta din prostia cui, a victimelor, a ucigasilor sau a conferentiarului.
@Sorin Paliga
> unde e restaurantul ăsta? E între pereţii Casei Academiei?
Mai degrabă „Casa Oamenilor de Ştiinţă (COŞ)”, Piaţa Lahovari nr. 9 (v. google.ro)
Iacata, documente românesti în limba româna.
In rezumat, se incadreaza la genocid
c) supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care antrenează distrugerea fizică totală sau parțială;
Materiale tratate de specialisti suedezi (originalul din pacate in suedeza) trateaza si vina autoritatilor care prin masuri birocratice provoaca efecte de genocid.
Nu se spune nimic de cifra de la care incepe sa se considere genocid. Concluzia care se trage ca avem de a face si daca un grup redus de persoane sunt supuse la tratamete care au drept consecinta punctul c) din definitia genocidului.
In opinia mea, ar fi un cîstig in claritate si conciziune si o eliminare a discutiilor colaterale inutile daca s-ar discuta de „genocid” indiferent de forma pe care o ia (holocaust, Gulag etc). Un jurist ar reusi sa demonstreze cu usurinta faptul (de fapt evident) ca uciderea „din neglijenta” a 130.000 de oameni e tot genocid.
CONVENŢIA ASUPRA IMPRESCRIPTIBILITĂŢII CRIMELOR DE
RĂZBOI ŞI A CRIMELOR CONTRA UMANITĂŢII*
http://irdo.ro/file.php?fisiere_id=90&inline=
* Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 2391 (XXIII) din 26 noiembrie 1968. Intrată în vigoare la 11 noiembrie 1970 conform dispoziţiilor art. VIII. România a aderat la Convenţie la 2 noiembrie 1950 prin Decretul nr. 236, publicat în „Buletinul Oficial al României“, partea I, nr. 110 din 2 decembrie 1950.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Genocid
Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO),
http://irdo.ro/sectiuni.php?subsectiuni_id=19
Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele următoare sunt
imprescriptibile:
b) crimele contra umanităţii, indiferent dacă sunt comise în timp de război sau
în timp de pace, aşa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg din 8 august 1945 şi confirmate prin rezoluţiile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite 3 (I) şi 95 (I) din 13 februarie 1946 şi 11 decembrie 1946, evicţiunea prin atac armat sau ocupaţie şi acte inumane care decurg din politica de apartheid, precum şi crima de genocid, aşa cum este definită în Convenţia din 1948 pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid, chiar dacă aceste acte nu constituie o violare a dreptului intern al ţării în care au fost comise.
http://irdo.ro/sectiuni.php?subsectiuni_id=19
În Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid[1], genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos, comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
a) omorârea membrilor unui grup;
b) atingerea gravă a integrității fizice sau mentale a membrilor unui grup;
c) supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care antrenează distrugerea fizică totală sau parțială;
d) măsuri care vizează scăderea natalității în sensul grupului;
e) transferarea forțată a copiilor dintr-un grup într-altul.
În consecință, vor fi pedepsite următoarele acte:
a) genocidul;
b) înțelegerea în vederea comiterii genocidului;
c) incitarea directă și publică la comiterea unui genocid;
d) tentativa de genocid;
e) complicitatea la genocid.
Persoanele care au comis genocid sau unul dintre actele enumerate mai sus vor fi pedepsite indiferent că sunt conducători, funcționari sau particulari.
Cinste lui Vladimir Iliescu, avem nevoie de adevar!
@Violeta Biris
Fiecare cu eroii pe care îi merită…
@dr.r.neumann:
„De cate ori se ridica problema holocaustului in general si in special in Romania se impun cateva intrebari si precizari:
– nu exista o definitie exacta a holocaustului”
Raspuns: sensul initial era asa-zisa „ardere de tot”, din religia iudaica (in traducere din ebraica in dialectul grecesc koine, folosit pentru scrierea evangheliilor).
Recent, in noua traducere a bibliei in engleza, s-a renuntat la aceasta formula legata de aducerea de jertfe, tocmai pentru a se delimita sensul pe care acest cuvant il are incepand din al doilea razboi mondial.
„- prin ce se deosebeste holocaustul de genocid (numai prin faptul ca nu a fost premeditat si organizat?)?”
Si genocidul armenesc a fost premeditat si organizat. Raspunsul la aceasta intrebare este contradictoriu. In ambele cazuri un numar enorm de oameni au fost ucisi in vederea efectuarii de…”ethnic cleansing”. Exista insa activisti politici evrei care vor sa confere un caracter de unicitate tragediei suferite de evrei, din cauza numarului mult mai mare de oameni ucisi. Uciderea de catre Stalin a unui numar mult mai mare de oameni in Ucraina si Rusia nu se incadreaza in categoria de „ethnic cleansing” asa cum a fost ea descrisa in Biblie/Torah.
Este interesant ca primul om din lume care a atras atentia asupra acestui genocid a fost ambasadorul american in Turcia din acea vreme, care era evreu.
„- de ce statul Israel nu recunoaste (cel putin pana in prezent) genocidul armean?”
Simplu: din motive politice.
Statul Israel nu intretine relatii bune cu guvernele arabe/musulmane.
Daca ar recunoaste genocidul armenesc, s-ar pune rau cu Turcia, care este una din putinele tari musulmane cu care statul Israel are relatii relativ acceptabile pana acum.
@dr.r.neumann
> nu exista o definitie exacta a holocaustului
De aceea se şi pretează subiectul la afirmaţii arbitrare, indecidabile, discuţii interminabile şi la pescuitul în ape tulburi.
> prin ce se deosebeste holocaustul de genocid
Primul nu este un termen juridic, este mai degrabă literar, deci ar trebui evitat în discuţiile privitoare la responsabilitate. Al doilea este definit juridic (v. explicaţia lui George), dar are şi acesta trei mari probleme:
– nu este clar de ce nimicirea unui grup mare(?) este mai gravă decât nimicirea unui grup mic(?) sau a unui singur om; diferenţa este doar cantitativă, nu este fundamentală, adică etică.
– genocidul se referă numai la nimicirea grupurile etnice, rasiale, religioase şi naţionale; iniţial definiţia (Raphael Lemkin) includea şi nimicirea grupurilor politice (clase sociale), însă URSS în particular s-a opus vehement. Motivul este evident;
– crimele de genocid sunt declarate imprescriptibile, ceea ce este problematic deoarece după câţiva zeci de ani memoria martorilor nu mai este suficient de reliable iar un fair trial nu mai este asigurat;
> de ce statul Israel nu recunoaste (cel putin pana in prezent) genocidul armean?
De fapt prima întrebare ar fi: dar de ce trebuie un stat terţ să recunoască un genocid în care n-are nici un amestec? De ce trebuie un stat să se pronunţe în probleme privind adevărul – adevărul cosmologic, fizic, istoric, etc.? Statul vinovat – da, trebuie, pentru că poartă răspunderea.
Singura excepţia ar putea fi cazul când terţe state vor să se asocieze strâns cu vinovatul (EU?)… În afara unor asemenea cazuri, o asemenea „recunoaştere”, deşi pur simbolică – poate avea un preţ ridicat strategic şi de apărare.
> este bine sa se pedepseasca prin lege negationismul?
Da, dar numai într-o ţară în care intelectualii sunt împotenţi, adică incapabili sau lipsiţi de dorinţa de a demonstra care a fost realitatea faptelor 😉