Mai. O zi plăcută. Vînt înmiresmat de primăvară. Pe pajiştile îngrijite ale malului rîului depoluat ce străbate nordul oraşului, copiii zburdă însoţiţi de lătrăturile vesele ale cîinilor de rasă. Biciclişti, gioghini, se desfată pe pistele zgurate, amenajate pentru ei. Bătrîni se plimbă alene pe mal, urmărind caiciştii, în timp ce se avîntă în împărţirea Lumii şi a Dreptăţii (dispute neterminate pe alte meleaguri, şi în alte timpuri). Tineri grăbiţi spre ceva numai de ei ştiut, avîntaţi în discuţii mondene, trec nepăsători pe lîngă tumultul primăvăratec. Printre copaci, pupăze, vrăbii şi coţofene se bucură de firmiturile picnicurilor. Pisoi îngrijiţi ai cartierului torc pe bănci, la soare, neluaţi în seamă de alţi patrupezi, la rîndul lor nebăgînd în seamă păsăretul. Într-un crîng un grup savurează timpul plăcut în mişcări Tai Chi; nu departe de ei, un grup de yogini se relaxează oglindindu-se în apele leneşe ale rîului. Undeva în zarea albastră un Jet descrie cercuri pe cerul de cristal, iar eu stau pe o bancă, în umbra răcoroasă a salciei pletoase, contemplînd Primăvara.
