uite, a mai trecut o zi
fără poezie
stau
cu mâinile întinse spre timonă
doar bronzul vechi întors în mine
ascult cum creşte o ancoră despuiată
văd cu ochiul meu ce doarme
număr
vâslele ce mi se-ntorc acasă

cu fiece val, un gest de trădare
în fiecare scoică, un fir de copil
în fiecare copil ascunsă o bătrâneţe
în fiece tic-tac adormit, o moarte
corabia mea se duce-n naufragiu
cu marinari bolnavi de nemurire

mi s-a umplut gura de sare ..