caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Curajul de a fi bun

de (26-2-2007)

Trebuie sa nu ne fie frica de adevar, oricare ar fi el.

Este posibil ca sarcofagele descoperite in 1980 la Ierusalim sa pastreze ramasitele pamantesti ale lui Iisus si familiei sale. Daca este asa, atunci se rescrie istoria? Trebuie sa privim altfel Invierea, si implicit Nasterea? Se zguduie din temelii crestinismul?

Nu stim ce vom afla, pe masura ce se fac noi analize, in legatura cu posibilul mormant al lui Iisus, cu Invierea, cu originea sa. Dar cea mai mare greseala ar fi sa fugim de adevar, din cauza ca nu suntem suficient de maturi pentru a-l intelege si accepta. Cea mai mare greseala ar fi sa ne refuzam privilegiul de a afla ce s-a intamplat in realitate cu Iisus, numai ca sa nu tulburam ceea ce s-ar putea dovedi un vis frumos.

Poate ca abia acum a venit momentul sa aratam daca am invatat ceva din viata lui Iisus, daca in 2000 de ani am aflat ce inseamna generozitatea, grija fata de cei asemenea noua, modestia, cumpatarea… Daca stim sa ne stapanim lacomia, egosimul, violenta, infatuarea, pofta de putere… Poate ca venit momentul sa demonstram ca suntem in stare sa acceptam, fara invidie, ca exista printre noi oameni mai buni ca noi. Poate ca a venit momentul sa avem curajul de a fi buni, fara sa asteptam rasplata din ceruri. De a darui, fara sa asteptam compensatii din partea divinitatii.

Suntem capabili sa acceptam ca Iisus a fost un om obisnuit, care a avut curajul de a fi mai bun ca noi? De a avea atitudine si caracter? De a accepta supliciul si moartea, stiind ca nu poate supravietui curat intr-o lume murdara?

Suntem capabili sa acceptam ca un om ca toti ceilalti a avut verticalitatea de a nu fi ca toti ceilalti? Suntem dispusi sa-l apreciem, sa-i urmam exemplul, sa-l iubim pe Iisus la fel de mult, stiind ca ar putea sa fi fost un om obisnuit?

Tu, tu esti dispus sa fii bun si drept fara sa ti se ofere nimic la schimb? Nici inviere, nici viata vesnica, nici raiul in cer sau pe pamant? Esti capabil sa ierti, fara sa ai garantia ca ti se va ierta? Esti in stare sa renunti definitiv si irevocabil la bunurile tale, la siguranta ta, esti in stare sa te sacrifici pentru un altul doar fiindca este un om la fel ca tine? Esti dispus sa faci gratis o minune doar ca sa aduci in sufletul cuiva fericirea, ori linistea? Esti capabil sa nu faci rau aproapelui tau, stiind ca nu poti fi pedepsit decat in lumea asta?
Crezi ca invataturile de la Iisus sunt importante prin ele insele, sau le accepti numai daca au origine divina?

Sarcofagele sunt studiate de mai bine de un sfert de secol. Inca nu stim care va fi concluzia finala in legatura cu identitatea mortilor din sarcofage, si de fapt nici nu stim daca vom avea vreodata o conluzie finala, incontestabila. Exista insa intrebari pe care trebuie sa le punem.
Exemplul vietii si mortii lui Iisus, sunt mai putin importante daca stim, si trebuie sa fi stiut si el, ca drumul sau era un drum fara intoarcere?
Un Iisus muritor este un Iisus vulnerabil. Sacrificiul unui Iisus vulnerabil, care stie ca moartea este ireversibila, este mai prejos decat sacrificiul unui Iisus de origine divina?

Ecouri

  • barbu: (26-2-2007 la 00:00)

    Toata admiratia D-le Aurel Popescu.
    poate procesul inceput de multe mii de ani in care omul incearca sa-si indrepte spinarea si sa-si vada adevaratul chip in oglinda, se va incheia victorios.

    Poate -asa cum spuneti, vom avea curajul sa acceptam realitatea, fara a da acastiste intru nenorocirea si pedepsirea celui mai bun.
    Sa avem curajul si taria sa lichidam acest nefast „crede si nu cerceta” care a creeat generatii de oameni fara personalitate, fara puterea infruntarii cu viata, turma amorfa si usor de manevrat spre marirea avutiilor pamantesti ale bisericii si suspusilor ei.
    Ma uit cu din ce in ce mai mare dezgust la misticismul huliganic numit “ortodoxism romanesc”. Babe bolnave calcandu-se in picioare sa ajunga la moaste, oameni intre 2 varste si 2 ciroze etanolice batandu-se pentru aghiazma, un sat intreg intins pe burta in chip de drum pentru tata popa care, cu calcaiu-i plin de har, ii absolva de pacatele reluate imediat dupa, toate astea ne creioneaza imaginea unui popor indobitocit (si nu e un cuvant prea greu), care a creat “dogme” si obiceiuri bisericesti mai puternice decat insasi Biblia-si uneori impotriva ei, care isi face cruce cand trece pe langa fiecare biserica, dar o viziteaza de 2 ori pe ani (la Pasti si eventual la o nunta sau inmormante; ah, da, si la un botez, ca iar se inmultesc romanii).
    Sincer sa fiu, m-ar bucura sa se stinga legenda „celui de sus” ca sa putem vedea mai bine pragul cel de jos.

    Inca odata, felicitari pentru articol.

  • Venera: (26-2-2007 la 00:00)

    Un vechi proverb pur românesc, spunea: „Pisica, atunci când nu are ce face, se linge pâna îsi face rana”. Asa si cu oamenii (unii), când nu mai au ce „cerceta”, încep sa scormoneasca în trecutul foarte îndepartat si foarte vulnerabil al CREDINTEI, al EXISTENTEI LUI IISUS CHRISTOS PE PAMÂNT, CINE A CREAT LUMEA si UNDE VOM AJUNGE DUPA MOARTE?
    În ultimele câteva zile suntem „bombardati” cu articole, comentarii, tribune deschise la TV etc., cu o chestiune foarte sensibila si pe care, oricum, pamântenii nu o vor putea stabili, oricât de avansata ar fi stiinta în acest mileniu, chiar folosind probele ADN, care nu întotdeauna sunt concludente, deci înca nu s-a ajuns la perfectiune.
    Problema la zi, care continua sa fie controversata, este daca Iisus Christos a fost casatorit cu Maria Magdalena si daca a avut copii cu ea sau cu altcineva. Cea mai mare stupizenie auzita pâna acum!
    Personal, socotesc ca chestiunea este stupida si fara sens, pentru ca, personal, asa cum am fost crescuta si am învatat la scoala Religia, religia crestina propovaduia cuvintele – /CREDE SI NU CERCETA/.
    Nu sunt contra cercetarilor si a descoperirilor, atâta vreme cât nu frizeaza stupiditatea, când omul vrea sa stabileasca ceva ce de fapt depaseste ratiunea. Subiectul este vast, sensibil si nu intru în amanunte, pentru ca nu am nici un fel de pragatire în Istoria religiilor si nici nu sunt o bigota, sunt un om normal, care am trait si traiesc cu „frica lui Dumnezeu” si stiu, pentru ca am auzit, vazut, trait si traiesc, ca DACA FACI BINE, AI BINE, DACA FACI RAU, AI RAU.
    Nu voi întelege niciodata ca acesti „cercetatori pamânteni”, care în loc sa se preocupe în mod serios si tenace de TRAGEDIILE UMANE existente pe Terra si în secolul XXI, sa cheltuiasca sume famuloase pentru a afla ce? Daca Iisus a trait cu Maria Magdalena, a avut copii si eventual alte legaturi cu femei. CUI PRODEST aceste „cercetari”? Desigur, vor spune unii, este bine ca lumea SA CUNOASCA ADEVARUL! Care adevar? Adevarul este ca existam datorita unui MIRACOL, ca avem o TERRA tot datorita unui miracol si ca în loc sa ne ocupam de TRAGEDIA UMANA a peste jumatate din populatia Globului, care mor de boli incurabile, sete si foame, vrem sa „cercetam” ceea ce niciodata nu va putea fi DESCOPERIT.
    Sa coborâm cu picioarele pe pamânt, sa fim realisti si sa ne îngrijim de acest Pamânt care ne este daruit de PROVIDENTA, dar pe care oamenii îl distrug în fiecare zi.
    Se gândeste cineva la ce vom lasa generatiilor ce ne urmeaza? Da, le vom lasa mai mult VORBE decât FAPTE, pentru ca oamenii de azi traiesc, ca si cum si-ar trai ultima zi, si aceasta prin risipa, dezmat si nu în cele din urma PASIVITATEA fata de APROAPELE NEPUTINCIOS.
    Este întelept dictonul lui Vergilius – CARPE DIEM – numai ca în zilele noastre acest dicton se rezuma la EGOISM, RAZBUNARE, URA si nu în cele din urma PIERDEREA CREDINTEI.

  • Alain Godon: (26-2-2007 la 00:00)

    Cher Monsieur,

    Je tiens a vous presenter mes excuses pour le fait que je m’exprime en francais, mais mon roumain n’est pas tres academique…

    Je ne puis que vous donner raison sur le fond.
    Mais ne s’agit-il pas la d’un debat strictement chretien? „A fi bun” n’est-il pas lui universel?
    Au-dela de toutes consideration purement religieuses, je crois, moi, a l’Universalite de l’homme et aux plus grandes valeurs que portent celle-ci.
    Que l’un cherche a comprendre ce a quoi il croit ne reflete que la trournure d’un esprit logieur et c’est normal.
    Croire sans se poser de question reflete un profond besoin de protection et une peur de voir les fondement de son education, c’est a dire sa personnalite et ses origines, s’effondrer sous l’assault de la logique.

    La verite a tout prix.
    L’absolue liberte de conscience.
    La tolerance mutuelle.

    Les Juifs savent-ils que Moise n’a tres vraisemblablement pas existe? Il n’y a aucune preuve historique.
    Les Musulmans acceptent-ils le fait que Barak, l’ane du Prophete n’a probablement jamais volé de la Mecque a Jerusaalem?
    Chacun croit en ce qu’il desire.
    Que sa croyance ne l’ammene pas a l’intolerance.

    Pour la verite historique et acheologique je suis pour la recherche continue et l’education rationnelle.

    By the way, des tombeaux de Jesus, il y en a plusieurs…

    Le plus vraisembleble est a Srinagar, au Pakistan, tombeau gardé de pres de 2000 ans.
    Lisez Jesus de Srinagar de Gerald Messadie.
    Ca en vaut la peine.

    Respectueusement,

    Alain Godon Bucarest.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
iluzie

fata cu plete albastre ochii-şi indreaptă pe intinderea lacomă de iubiri nemărturisite ale mării. pescăruşii au spart coaja intunericului rotitor...

Închide
3.21.104.109