caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

„Declaraţie de război” – fragmente – (XIII)

de (22-1-2007)

Un animal care îţi aparţine, nu îţi aparţine. Ai nevoie de aprobare pentru a vinde propriul tău animal. Ai nevoie de aprobare specială pentru a sacrifica un viţel. Trebuie să crească numărul vitelor! Aşa vrea Partidul. Ţăranii ucid viţeii în clipa naşterii. Le trag o pungă de nylon pe cap şi-i asfixiază, pentru a putea apoi anunţa că s-au născut morţi. Dragostea ţăranului faţă de pământ, faţă de animalele sale, a degenerat în crimă. Cine e vinovat?
Mergeam pe un drum de ţară. Din urmă m-a ajuns o căruţă. Omul m-a poftit să urc lângă el. De multe ori mergând pe drum, întâlneam oameni. Oameni simpli, care îmi vorbeau despre necazurile lor.
— Românul, domnule, nu e şovin. Nu are nimic împotriva Partidului. Vrea să muncească pentru a putea trăi. Dar de ce nu e lăsat? Ţăranului i-a fost luat pământul. S-au înfiinţat colectivele. Omul ar lucra la colectiv, chiar dacă pământul nu e al lui, dar să fie plătit. De ce plătesc oamenii cu 12 lei pe zi, atât cât câştigă un muncitor într-o oră? Munca la câmp e grea, domnule, cum să lucrezi pe degeaba? De ce-şi bate joc Partidul de noi? De ce vrea să ne dărâme casele? Ce rău am făcut?

*

Cei care conduc destinele satului sunt oameni foarte asemănători cu Tănase Scatiul, arendaşul care nu iubea nici pământul, nici ţăranii. Aceştia taie şi spânzură, nu fiindcă ar fi convinşi de justeţea politicii Partidului ci pentru a se putea îmbogăţi. Ei sunt mulţumiţi şi îşi linguşesc stăpânii pentru a nu-şi pierde privilegiile. De cele mai multe ori arendaşul — preşedintele C.A.P. — nu e ales dintre săteni. E adus cine ştie de unde şi pus în fruntea satului. Primeşte o casă, cât mai bună, şi se pune pe treabă, căutând să-şi mulţumească stăpânii. Acest om care vorbeşte despre dragostea de pământ, nu-şi lucrează nici grădina din spatele casei. Are o grădină de cel mult 10 ari, care e a lui, e lotul lui personal, dar pe care nu el o lucrează. Alţi oameni din sat sunt chemaţi să-i sape grădina, să o semene, vin la plivit. La cules vine şi el, plin de sine, căci roadele care se adună, îi aparţin în întregime. Au crescut în grădina lui, chiar dacă din sudoarea altora. La fel e lucrată şi grădina şefului de fermă, a miliţianului, căci şi aceştia apără aceeaşi ordine.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Fără stress

M-am trezit în lumina blîndă a unei lumi noi. Privesc oraşul din înălţimea turnului în care este situat hotelul. Îmi...

Închide
3.143.218.146