Parcul Olimpic, cu centrul de nataţie în prim plan şi stadionul olimpic în fundal, au atras peste două milioane de spectatori la Jocurile Olimpice şi Paralimpice
La Londra urmează să se desfăşoare luni la prânz o paradă în cinstea medaliaţilor britanici de la Jocurile Olimpice şi cele Paralimpice, într-un sezon început pe 27 iulie şi terminat pe 9 septembrie.
Marea Britanie s-a situat pe locul trei în clasamentul pe medalii, atât la olimpici cât şi la paralimpici, dar succesul cel mai mare a fost poate cel de public, care a depăşit toate aşteptările.
Vara de aur a luat sfârşit chiar duminică seara, când în capitala britanică, unde după amiaza temperatura ajunsese la 29 de grade, a început să sufle vântul şi au căzut primii stropi de ploaie după o săptămână cu o vreme ideală pentru sport.
O săptămână în care sportivii paralimpici au uimit o întreagă ţară, cu aproape trei milioane prezenţi pe bazele sportive şi multe alte milioane uitându-se la televizor.
În total, peste 50 de milioane de persoane, din cele 63 de milioane câte numără Regatul Unit, au privit cel puţin 15 minute din transmisiunile sportive de la Jocurile Olimpice şi Paralimpice.
Nume ca cel al sprinterului Johny Peacock, amputat de un picior, câştigător al probei de 100 de metri plat cu 10 secunde şi 90 de sutimi, sau al înotătoarei Ellie Simmonds, care suferă de nanism, câştigătoare a două medalii de aur, una de argint şi una de bronz, au devenit aproape la fel de cunoscute ca cele ale atleţilor Mo Farah sau Jessica Ennis, cu care vor împărţi platforma autobuzului cu etaj care va purta sportivii medaliaţi pe un traseu prin centrul Londrei.
Spectatorii şi telespectatorii vor rămâne cu imaginea celebrului atlet sud-african Oscar Pistorius, amputat de ambele picioare, câştigător al cursei de 400 de metri plat, primul sportiv care a concurat şi la Jocurile Paralimpice şi la cele Olimpice în acelaşi an, dar şi cu aceea a mexicanului Jose Reyes, înotătorul fără braţe care a câştigat proba de 50 de metri spate şi a multor altora care au dovedit talent şi tărie de caracter.
Fenomenul sportului paralimpic a devenit unul global. La Londra au participat sportivi din 164 de ţări, faţă de 61 de ţări câte au participat la ediţia inaugurală de la Seul din 1988.
Arenele sportive, nu doar stadionul olimpic şi bazinul olimpic, au fost pline, ca şi la întrecerile olimpice.
Un astfel de succes poate contribui la transformarea în continuare a imaginii persoanelor cu dizabilităţi în Marea Britanie, unde, în pofida unor progrese consistente în ultimii 20 de ani, handicapaţii se izbesc în continuare de multe obstacole şi prejudecăţi.
Pe un plan mai larg, Jocurile Olimpice şi cele Paralimpice au constituit, după opinia cvasi-unanimă, un mare succes.
Scepticismul iniţial cu privire la capacitatea Marii Britanii de a organiza aceste două mari competiţii s-a risipit şi în amintire vor rămâne cu precădere imaginile spectatorilor entuziaşti care încurajau sportivii ţării gazdă, dar aplaudau întotdeauna cu sportivitate nu doar pe câştigători, ci pe toţi participanţii în ansamblul lor.
Cât despre moştenirea acetor Jocuri – bazele sportive, instalaţiile, satul olimpic – ele ar urma să fie reconvertite pentru uzul publicului, pentru practicarea sportului sau ca locuinţe.
Mai presus de orice, va rămâne însă amintirea unei veri frumoase în care o ţară – fostă imperiu global, aflată într-o continuă decădere – a arătat că încă mai este în stare să strălucească la cel mai înalt nivel.