Mă gîndesc la Noul An ce a adus cu el aderarea României la Uniunea Europeană. Mă bucur, că încă nişte graniţe impuse de istoria Continentului s-au desfiinţat. Acum trebuie să ne gîndim la viitor. Din trecut trebuie să luăm lucrurile pozitive, gîndurile umaniştilor români ce au dus ţara pe făgaşul universalităţii. Comparaţiile şi referirile la perioada posbelică, perioada socialist-comunistă trebuie lăsată cărţilor de istorie, chiar dacă facem o critică a anilor ’45 – ’89 trebuie să lăsăm o istorie scrisa, căci din orice avem de învăţat.
Nu putem clădi o viaţă nouă, o Românie nouă, privind în urmă cu mînie. Trebuie să ne canalizăm forţele spre viitor. Integrarea nu înseamnă numai posibilitatea de a lucra pe alte meleaguri, meleaguri unde retribuţia este mai bună. Integrarea înseamnă a transforma România la nivelul European. Sigur că acest lucru nu se va petrece peste noapte. Dar important este să începem. Important este ca fiecare să înţeleagă că este o părticică din mecanismul care va duce la reuşita integrării. Nu este vorba de lozincărie. Dacă fiecare îşi aduce aportul în mod corect, asta include şi funcţionarii de stat de la mic la mare, pînă la parlamentari şi miniştrii, se va ajunge la eradicarea aşa numitului fanariotism (cum e cotată azi România); se va ajunge la nivelul UE de venit, asigurări sociale, nivel de trai.
Fondurile pe care UE le pune la dispoziţia României trebuie folosite cu chibzuinţă şi mai ales cu corectitudine. Cinstea este cheia succesului. Pare paradox, dar e adevărat.
NU este vorba „sa se priveasca înapoi cu mânie”… cred ca este vorba sa nu se repete greselile trecutului si asta „musai” prin cunoasterea Istoriei României ante si postbelice. Ori, atâta vreme cât nici în acest secol XXI manualele scolare nu cuprind amanunte asupra celor petrecute în România în urma cu peste 60 de ani, sunt sceptica în privinta nerepetarii unor greseli trecute si în prezent.
Din sondajele personale realizate atât în mijlocul multor cunostinte din tara, dar si dintre cei din diaspora, o majoritate crede ca intrarea în UE va fi benefica tot pentru cei de la putere si nimic, sau aproape, benefic pentru omul de mijloc, ca sa nu zicem de cei saraci cu venituri f. scazute fata de pulsul pietii. Atâta vreme cât pensiile si salariile nu vor fi în concordanta cu preturile curente, niciodata NU putem spune ca UE este benefica pentru România, respectiv pentru majoritatea poporului român. AFACERISTII vor fi si mai bogati, iar SARACII si mai saraci.
În momentul în care actualul guvern va reusi sa puna stavila CORUPTIEI si INFLUENTELOR NEFASTE DIN JUSTITIE, CÂND SE VA TERMINA CU VORBARIA SI SE VA TRECE RAPID LA FAPTE, atunci, DA, putem spune ca acceptul României în UE, este pozitiv si pentru „plebe”.
Sperante de la tineret? Tineretul nu viseaza decât la burse în strainatate, angajari temporare sau definitive, în acest fel disparând total „patriotismul local”, lasând tara pe mâna afaceristilor.
Eu, asa vad lucrurile si oamenii spera ca UE va acorda împrumuturi pt. restabilirea situatiei economice si sociale a României, comparând aceasta cu creditele acordate de Banci în Occident, oricarui individ care are un oarecare venit, idem studenti, pt. cumparare de bunuri personale, constructii individuale etc, devenind în acest fel „sclavii” bancilor, a caror beneficii sunt de miliarde pe un an de zile.
Poporul muncitor din România a fost un popor invidiat de o lume întreaga, este vorba de perioada antebelica, când fiecare bucatica de pamânt era cultivata cu îngrasaminte naturale si nu cu îngrasaminte chimice, iar acum se importa aproape totul. De ce? Pentru ca urbanizarea si neîncrederea în cei care dirijeaza România, a disparut, fiecare traind pentru el, EGOISMUL fiind în floare si dorinta de ÎMBOGATIRE predominând toate clasele sociale.
E bine sa speram, dar trebuie sa fim realisti.