Colectivizarea s-a făcut cu pistolul. La încheierea colectivizării ţăranii au pierdut ogoarele, rămânând doar stăpâni pe curţile lor. Dar nici asta pentru multă vreme deoarece Partidul a născocit politica „contractelor”. Şi a impus-o cu forţa.
Într-un sat un om avea trei porci. Primăriţa vine la el şi îi spune:
— Un porc ţii pentru dumneata şi doi contractezi!
Întrecerea socialistă a primarilor. Care comună predă la fondul de stat mai mult? Ce dacă omul nu vrea să contracteze de bună voie, pe un preţ de nimic? Trebuie convins, trebuie constrâns. Trebuie să fie bătut la cap până cedează. Trebuie ameninţat că nu va mai primi raţia de zahăr şi ulei. Pe omul cu cei trei porci l-a tot vizitat primăriţa, până ce acesta s-a supărat şi a înjurat-o. A înjurat-o şi pe ea, a înjurat şi Partidul în numele căruia îl bătea la cap. A fost trimis la închisoare pentru că a insultat autorităţile.
*
Toţi ţăranii erau puşi să semneze contracte. Contracte prin care li se fura munca, pentru că primeau pe produsele contractate un preţ, de câteva ori mai mic decât preţul de pe piaţă. Nici unul nu ar fi contractat ceva de bună voie, dar majoritatea semnau contractul de frică sau pentru a fi lăsaţi în pace. Mulţi nu respectau contractul semnat cu sila, dar o dată acesta semnat, organele puterii îi puteau trage la răspundere.
În preajma Crăciunului, într-un sat din Ardeal, un ţăran şi-a tăiat porcul. Porc care fusese contractat în urmă cu câteva luni. Omul ştia că poate fi tras la răspundere pentru că nu a predat porcul contractat, dar spera să plătească amendă şi să fie lăsat în pace.
Tăiatul porcului e o sărbătoare. Marchează încheierea unui an de muncă şi înseamnă culegerea roadelor acestei munci. Porcul care a fost hrănit până acum e sacrificat pentru a oferi hrană membrilor familiei. Întotdeauna la tăiatul porcului e veselie.
Şi în casa aceea era veselie până a apărut primarul însoţit de miliţian. Primarul venise să vorbească cu gazda:
— Ce faceţi, aţi tăiat porcul?
— Da.
— Dar porcul contractat, l-aţi predat!
— Nu!
— Când o să-l predaţi?
— Nu-l mai predăm, pentru că nu mai avem nici unul…
Primarul se uită prin jur, găseşte un bidonaş de plastic plin cu benzină, îi deşurubează capacul şi foarte calm, ca şi când ar fi făcut o glumă reuşită, toarnă benzină peste carnea încă aburindă a porcului, ce fusese tocmai despicat.
Gazda, văzând asta, ia cuţitul cu care în urmă cu mai puţin de o oră înjunghiase porcul şi pe neaşteptate îl înjunghie pe primar. Miliţianul speriat, scoate pistolul şi împuşcă gazda, iar fiul gazdei ia barda şi crapă capul miliţianului. Obiceiuri legate de tăiatul porcului în Ardeal…