Un om lucra la pădure. Era în anii 1950, după venirea poporului suveran la putere. Omul lucra cu căruţa şi caii lui. S-a înţeles cu cei care administrau pădurea „poporului”, să nu fie plătit în bani, ci să primească o anumită cantitate de lemne pentru un anumit volum de muncă. Lemnele primite erau plătite prin munca lui. O dată pe săptămână primea un bon de lemne şi la sfârşitul zilei respective îşi încărca lemnele ce i se cuveneau în căruţă şi pleca acasă. Locuia într-un sat din marginea pădurii. În satul acela nu te întreba nimeni de unde ai grămada de lemne din curte. Dar omul adunase mai multe lemne decât avea el nevoie în gospodărie. Într-o zi omul a plecat cu carul cu lemnele pentru care muncise săptămâna trecută spre câmpie, să schimbe lemnele pe grâu şi porumb.
La marginea unui sat îl opreşte un miliţian.
— Ce faci cu lemnele astea?
— Mă duc să le schimb pe grâu.
— Le-ai furat!
— Nu, domnule! Am lucrat pentru ele, am bon!
— Ascultă, bă, animalule, mie să nu-mi spui domnule, ci „tovarăşe miliţian!” Ia spune, acasă ai lemne destule pentru tine?
— Da!
— Atunci înseamnă că ar fi trebuit să laşi lemnele astea în pădure. Ţi le confisc în numele poporului.
— Bine domnule, dar e dreptul meu.
— Ţi-arăt eu ţie drept! strigă apărătorul avutului obştesc, şi-l loveşte pe om cu pumnul în fată, până ce obrazul acestuia se umple de sânge. Apoi îl duce la post, îl închide într-o celulă şi îi ia bonul de lemne. Carul rămâne în curtea postului de miliţie şi miliţianul pleacă la oraş pentru a pregăti procesul tâlharului.
Norocul omului a fost că pe când miliţianul se întorcea de la oraş maşina s-a răsturnat şi acesta a murit în accident. În locul lui a fost trimis un alt şef de post, care s-a comportat corect. A verificat dacă lemnele sunt sau nu furate şi apoi i-a dat drumul omului care fusese închis timp de câteva săptămâni fără motiv.
Oamenii din zonă povestesc şi azi întâmplarea, susţinând că Dumnezeu l-a pedepsit pe miliţianul nedrept.
Totuşi, povestitorul a încheiat pe un ton pesimist:
— Păcat că Dumnezeu bate aşa de rar!
