Olimpiada va rămâne pentru mulți britanici o amintire unică
La Olimpiada de la Londra echipa Marii Britanii a obținut deja cele mai bune rezultate din ultimii 104 ani, depășind totalul de medalii de aur câștigate acum patru ani la Beijing.
Aceste rezultate plasează Marea Britanie pe locul trei în clasamentul pe medalii după cele două supra-puteri ale sportului mondial, China și Statele Unite, și a generat un val de mândrie patriotică în țara gazdă a jocurilor olimpice.
Un sentiment care contrastează izbitor cu starea de spirit de acum un an, când tulburările violente din marile orașe ale Angliei au declanșat o dezbatere aprinsă asupra coeziunii sociale.
Publicul britanic este tratat în aceste zile cu un flux continuu de vești bune de la Olimpiadă, ceea ce creează un optimism cu care națiunea nu prea este obișnuită.
La bazele sportive olimpice, dar și în locurile unde pe ecrane gigantice se transmit competițiile olimpice zeci, sute de mii, dacă nu milioane de oameni flutură “Union Jack” – drapelul britanic.
Campionii olimpici, medaliații britanici în general, au devenit eroi ai publicului. Heptatlonista Jessica Ennis, fondistul Mo Farah, cicliștii Chris Hoy și Victoria Pendleton, tenismanul Andy Murray, numai câteva exemple, sunt nume rostite de toți cu mândrie.
Și totuși, acum un an lucrurile stăteau foarte diferit: împușcarea mortală de către poliție a unui infractor cunoscut, dar la acel moment neînarmat, a declanșat proteste care au degenerat în violențe și jafuri care au șocat opinia publică.
Chiar în apropierea parcului olimpic de la Stratford în estul Londrei s-au produs ciocniri între tineri și poliție, au fost jefuite magazine și incendiate case.
Estul Londrei, tradițional partea mai săracă a capitalei, a beneficiat de investițiile olimpice și azi mulți dintre locuitorii de aici au un sentiment de incluziune, ceea ce nu era cazul acum un an.
Dar lucrurile nu sunt chiar așa de roze cum par. Unii dintre cei care au suferit pagube în august trecut, mai ales mici comercianți, se plâng că încă nu au primit compensațiile promise de guvern pentru pagubele produse atunci.
S-a vorbit aum un an de fractura profundă din societatea britanică, între cei care au o existență îndestulată sau decentă și o minoritate care se simte exclusă.
A reușit Olimpiada să atenueze această fractură? Greu de crezut. Marea Britanie este în recesiune de la începutul anului și 2,5 milioane de persoane nu au de lucru.
Desigur că baza materială olimpică va rămâne și în special apartamentele pentru sportivi din satul olimpic vor fi transformate în locuințe cu chirie redusă pentru persoane defavorizate.
Piscina olimpică va fi deschisă publicului, ca și alte dotări folosite acum pentru competiții.
Mulți tineri au descoperit noi eroi după care vor visa să se modeleze și unii politicieni și-au exprimat speranța că practicarea sportului îi va feri pe tinerii din medii defavorizate de irosirea vieții în inactivitate sau chiar infracționalitate.
Este prea devreme să judecăm după euforia olimpiadei dacă sinistroza de acum un an s-a transformat într-un sentiment de optimism pentru britanici.
Ce este cert e că mulți cetățeni britanici au trăit niște momente unice în viață și chiar dacă nu vor rămâne decât cu aceste amintiri, Olimpiada se va fi dovedit un eveniment tonic.
Boris Johnson (primarul Londrei): „Aur suficient pentru a onora datoriile Greciei”…Umorul englez obligă, iar d-l Johnson a devenit proverbial pe această platformă, de multe ori frizând sarcasmul.
Înainte şi în timpul Olimpiadei de acum patru din Grecia, eram „aburiţi” cu importanţa ce ar poate-o juca JO în economia Greciei. E lesne de observat cum datoriile „ficei lui Zeus” excelează printr-o fidelă continuitate.
Nu cumva pentru Marea Britanie costul impresionant al superbei – mai mult de 16 miliarde – va obliga guvernanţii, domnul Cameron şi, recte, domnul Johnson, să taie niţeluş din cheltuielile sociale pentru a plăti factura? Sau, poate că bagheta magică a rotativei de bilete da bancă va acoperi preţul fotoliilor neocupate? Unii le estimează între 25 şi 30% Cine ştie, abilitatea britanică, în de-ale finanţelor, va reuşi să restabilească echilibrul balanţei.
Însă, nu momentele amuzante lipsesc, ca de pildă cel de „optimizare” al regulamentului, când startul de la cursa de velo cronometrată, a fost repetat după căderea atletului britanic, sub pretextul unei pane de roată… Sau, tot pentru o „defecţiune” mecanică al unui scaun din barcă, la canotaj, să se îngăduie o a doua plecare. Toate aceste concesii neavând nici un raport cu regulamentul olimpic. Dar, cum în competiţiile sportive arbitrii sunt suverani, noi, observatorii de aproape sau de departe, n-avem decât să ne ţinem „pliscul”. Nu-i aşa?
Bineînţeles, într-o astfel de competiţie de anvergură planetară, nu putem cantona la diferende minore, chiar dacă ele capătă o extensie din ce în ce mai preocupantă, precum în box ,spre exemplu.
Mai mult, în pofida costului abisal, participarea super sportivilor de pe toate continentele, a miliardelor de spectatori pasionaţi, unii bravând pluviometria insulară la faţa locului, alţii savurând întrecerile graţie ecranelor, Jocurile Olimpice, au avut întotdeauna şi scopul nobil de apropiere între oameni şi, de ce nu, de conciliere a „fraţilor inamici”.
Domnule Ionesco, am senzatia ca nu scrieti in limba romana.
Sa-mi spuneti daca am inteles gresit ce vreti sa spuneti:
– Olimpiada nu aduce binefaceri economice tarii gazda, asa cum se spune;
– Marea Britanie (MB) va iesi sifonata financiar din aceasta intreprindere;
– MB fura la aceasta olimpiada, prin arbitraj incorect;
– Olimpiada are si un rol de a incuraja pacea intre oameni, in pofida costurilor abisale.
Am inteles gresit?
Intr-adevar, arbitrii sunt suverani, aceeasi arbitri care au descalificat echipa Marii Britanii la proba de sprint pe echipe, unde era mare favorita. E intr-adevar o conspiratie menita sa ajute ciclistii britanici sa striveasca competitiile pe velodrom, dupa cele sapte medalii de aur de la Beijing, urmand sapte medalii de aur la Londra. Aceeasi conspiratie care i-a adus lui Bradley Wiggins medalia de aur la proba contracronemetru, dupa ce acelasi castigase, tot prin conspiratia perfidului Albion Turul Frantei.
Domnule Maier,
Sunt surprins că nu aţi înţeles textul meu scris într-o veritabilă românească … Vă asigur că înainte de a-l trimite, îi verific îndeaproape, atât ortografia cât şi sensul. Aş avea o singură rectificare, pe care nu aţi remarcat-o de altfel: e vorba nu de patru ani ci de opt ani privind olimpiada de la Atena.
a) N-am spus nicăieri că nu poate aduce beneficii. Pentru moment nu ştim nimic. Contrariul este posibil.
b) Dece, pe timp de criză, nu se poate înregistra un deficit eventual?
c) Marea Britanie, nu „fură”, deoarece nu MB arbittează competiţia. Precum în toate sporturile, se produc unele „preferinţe”, subiective, ale arbitrilor, care avantajează unul sau mai mulţi concurenţi, Iar eu ca spectator, am dreptul să-mi pun unele întrebări în acest sens. Nu credeţi?
d) Se poate contesta tendinţa JO de aplanare a rivalităţilor, chiar cele de ordin politic?
Deci??????
Domnule Ionesco,
Nu sintactica e problema mea in comentariul dv, ci semantica.
Asadar:
a) Va referiti la britanici in raport cu posibilele beneficii sau pierderi legate de cheltuielile pentru Olimpiada, ca la niste bufoni si scamatori. Oare din cauza ca in 2005 CIO a atribuit Londrei organizarea acestei Olimpiade in detrimentul Parisului, cu un vot de 55 – 50?
b) Lasati pe cei competenti si care au informatii sa aprecieze asta. Nici macar nu contraziceti, aducand echilibru, vreo afirmatie (pe care s-o aduceti in text) potrivit careia MB va iesi castigatoare financiar din acest eveniment.
c) Comentariul lui Petru in care a dat un contra-exemplu din care rezulta ca arbitrii nu au nici o agenda pro-britanica, va este suficient?
d) A spune ca Olimpiada aduce pace, considerati ca reprezinta o valoare adaugata? In schimb va referiti la „frati inamici” un concept despre care nu stim la cine se refera si in ce context.
Cam asta ar fi.
Strabate un iz de venin in comentariul dv., de care cred ca v-ati molipsit de la presa franceza. Pe ce loc ziceati ca e Franta, in materie de performanta sportiva? Nu cumva de aici vin „microbul” si „microbismul”?
Domnule Maier,
Departe de mine ideea de a polemiza relativ la articolul dlui Clej. Probabil că dl. Petru Clej, trăind în MB, vede lucrurile altfel, privilegiind unele aspecte neobservate de mine. În ceea ce priveşte competenţa, în pofida „incompetenţei” mele, cu care îmi daţi peste nas, îmi rezerv, totuşi, dreptul la o opinie exprimată în mod civilizat, chiar dacă aceasta este lipsită de interes, aşa cum îmi daţi de înţeles. Apropo de izul de venin, puteţi fi asigurat că l-am neutralizat de o bucată bună de vreme. Iar, ca francofon, este posibil că sunt influenţat de presa serioasă franceză, sau de cea belgiană, sau de orice altă informaţie pe care, evident, o înţeleg. Un lucru este însă sigur, şi anume că nu înghit niciodată nemestecat. Astfel, nu pot decât să-i mulţumesc Naturii că mi-a rezervat un număr suficient de neuroni pentru un discernământ, căruia îi pot spune, „potabil”. Independent de ce gândesc alţii despre umila mea persoană.
Ma bucur ca ganditi asa, d-le Ionesco. Era si mai bine daca nu va asumati rolul de a „echilibra cu o opinie diferita” articolul lui Petru, fara a aduce ca exemple fapte.
Spun asta deoarece Petru pastreaza rezerve el insusi in ceea ce scrie: „A reușit Olimpiada să atenueze această fractură? Greu de crezut. Marea Britanie este în recesiune de la începutul anului și 2,5 milioane de persoane nu au de lucru.” pe de o parte, iar pe de alta vorbeste despre o stare de spirit, evident placuta pentru britanici, pe care le-o ofera Olimpiada in raport cu ceea ce se intampla cu numai un an in urma.
Asadar opiniile dv. sunt libere si binevenite oricand, dar asteptati-va ca si ele sa fie supuse unei examinari critice si sa nu fie nici ele „inghitite pe nemestecate”. Adevarul se va naste intotdeauna din acest tip de interactiuni, nu din altceva!
As mai adauga un exemplu: in prima mansa a finalei de viteza femei pe velodrom, britanica Victoria Pendleton a fost descalificata in detrimentul adversarei sale, australiana Anna Mears, in urma apelului acesteia din urma. Nears a castigat apoi si mansa a doua (finala se desfasoara pe sistemul cel mai bun din 3) si a castigat titlul olimpic. Daca mai aduag si faptul ca de la precedenta olimpiada a fost restrans la un singur ciclist pe proba de natiune – ceea ce dezavantajeaza clar Marea Britanie care domina categoric ciclismul pe pista – ne putem da seama ca insinuarile de mai sus sunt rodul unei suspiciuni maladive.
Ceea ce este insa adevarat e ca presa franceza priveste cu resentiment si invidie dominatia britanica a unui sport odinioara dominat de francezi. Dupa cum este privita si victoria in Turul Frantei a lui Bradley Wiggings, o competitie in care trebuie sa ne intoarcem in 1985 ca sa gasim ultima victorie a unui ciclist francez in aceasta prestigioasa competitie.
Dar toate acestea n-au nimic de a face cu tema acestui articol.