Ion si Gheorghe, doi ardeleni, trec prin fata bodegii din sat. Simt amandoi o brusca si inexplicabila atractie pentru acest local si intra sa bea un snaps.
– Ma Ioane, citit-ai in gazeta ca de la anul intram in UE si asta in mod sigur?
– No, apai, noi am intrat in multe belele in viata noastra. Da-i musai?
– Ma, tu nu intelegi ca toata tara va fi acceptata in marea familie europeana, de la anul o sa fie altfel.
– Eu am intrebat numai daca-i musai pentru ca atunci cand socru-meu o refuzat sa intre in CAP o intrat cinci ani la puscarie si tot i-or luat pamantul. Atunci era musai.
– Si tu de ce ai intrat CAP ?
– No, o fost musai. Am intrat in CAP sau cum ii zicea ca i-or tot schimbat initialele pana cand au numit-o ferma de partid iar noi munceam acolo pentru un amarat de salariu. Veneau din cand in cand niste masini negre cu niste domni care ridicau produsele. Le-am dat pamantul, orataniile din curte si caruta iar eu nu mai am acum nimic decat o pensie amarata. Lui Moromete ala ii merea mai ghine, ca putea sa-si vanda graul pentru care muncea, ba chiar si pamantul si salcamul.
– N-ai incercat sa-ti iei pamantul inapoi?
– Apai, eu l-am cerut, dar mi s-o spus ca cineva de sus o declarat ca impropietarirea asta nu ar fi decat un moft.
– Poti sa-i dai in judecata si sa-ti recastigi pamantul sau macar contravaloarea lui.
– Avocatii sunt scumpi. Si ce sa cat eu acum la Strassbourg? Aici nu castiga nimeni un proces. Si daca-l castiga, nu se pune sentinta in aplicare.
– Nu vorbi asa. Uite, Fane al lu Guitatoru a procesat si o luat peste zece hectare, desi ta-su era sarac lipit.
– Da, dar el o fost pe vremuri mare stab la judeteana de partid si de intrat o intrat in PSD si tu zici ca noi o sa intram in UE. E o diferenta. Mai luam un rand?
– Sigur. Dar la gazeta scrie ca in UE o sa traim mai bine.
– No, apai tu nu esti asa boland sa crezi tot ce scrie in gazete. Nu ne-au spus tot asa, cand am intrat in CAP? Si aia de ne-or dat mici si bere inainte de alegeri ce ne-or promis? Si presedintele ast’ nou ce-o zis cand s-o ales?
– UE o sa dea o gramada de bani Romaniei pentru dezvoltare si atunci o traim si noi mai bine.
– No, lasa c-or mai dat ei bani si s-or dus toti pe apa Puwak-ului. Stiu guvernantii cum sa cheltuiasca atata amar de bani?
– Eu cred ca daca nu vor fi in stare sa-i foloseasca, ne vor mari noua pensiile.
– Si crezi ca vor construi scoli si spitale si o sa gasim medicamente compensate?
– No, ai putintica rabdare, inca nu toti politicienii au termopane. Asa-i la noi in politica: pleaca unul satul si vine unul mai flamand. Numa’ ca unii nu se mai satura niciodata.
– O ramane ceva si pentru noi?
– Stai mai omule, sa se construiasca intai Catredala Neamului. Si aia costa o gramada de bani. Casa Poporului o avem deja prin grija “Tovarasului” si Catedrala era singurul lucru care ne mai lipsea.
– Se va sarbatori la 1 Inauarie intrarea in UE?
– Si inca cum! Am auzit ca la Bucuresti au fost alocate mai multe fonduri pentru artificii decat pentru intreaga Bulgarie. Acum avem bani gramada, putem sa-i pulverizam in aer. In curand o sa ne aprindem tigarile cu hartia de o suta de euro.
– Da’ presedintele nost’ ce-o avut de catat in Libia la Gadhafi?
– A vrut sa mai faca rost si de alte resurse de petrol si gaze. Sa nu mai fim dependenti de Rusia. Si a procedat foarte ghine.
– No, ghine, dar fostul cancelar german l-o criticat pe presedinte.
– Apai ce sa faca si el saracu’? Mananca o paine alba la Putin. Si aceasta paine si-a asigurat-o inca de pe vremea cand era cancelar. Asa se face politica, te mai gandesti si la buzunarul tau.
– A fost baiat destept! Iti mai amintesti de ciobanul acela care pastea oile satului? Cand o coborat de pe munte avea deja un miliard de euro. Si asta numai din miei. Acuma bea sprituri cu presedintele. In ultimul timp o studiat si s-o cultivat si el. Am auzit ca a fost coleg de banca cu Vanghelie. Nu crezi ca trebuia sa ne facem si noi ciobani?
– Ala a fost si el baiat destept. Cu baietii destepti nu se poate pune presedintele. Degeaba se da el mare, aia au prea multi bani.
– Eu nu inteleg: sunt baietii astia asa destepti, sau inteligenta lor provine din portofel? Poate ca legile noastre schioapata pe undeva.
– In lume si in capitalism numai banul conduce. Ori noi suntem acum capitalisti, ca d-aia intram in Europa.
– No hai, sa mai luam cate una mica si sa merem. Muierea me o zis ca face o prajitura. A incercat si ieri dar nu i-o reusit. O pus in ea un praf de copt de marca Paunescu&Vadim si pe urma s-o mirat ca nu se fragezeste aluatul. Ce sa-i fac, daca nu se uita la data de valabilitate de pe cutie. Era expirat de mult.
– A mea a incercat cu un praf de copt mai nou de marca PNL. Dar cand sa dospeasca ghine, prajitura s-o crapat in doua, asa cam ca doua platforme. Pacat!
– Nu-i bai, poate c-o avut o Musca in el. Sau un Patriciu.
– Am incercat si cu praf de copt de marca PSD dar si atunci ni s-o farmitat prajitura.
– In ziua de azi nu poti sa mai ai incredere in nimic.
– Trebuie sa facem curatenie ca lumea in camara si sa vedem ce e expirat, ce e de calitate si ce nu ne mai trebuie. Sa le aruncam dracului la gunoi.
– Noi mai avem in camara un borcan de dulceata de trandafiri. Cunosti marca: aia cu trei trandafiri pe eticheta si cu unul care rade cu gura pana la urechi. Nu mai are nici un gust.
– De ce?
– E zaharisita.
Mai tarziu au plecat fiecare pe la casele lor. Doreau sa-si faca ordine in camara sa nu-i prinda Anul Nou cu toate vechiturile pe raft.