nu-mi stă pe limbă veşnica ocară
ruşine-mi e de vorba indecentă
prăsind scursori obscene-ntr-o placentă
scoţându-şi capul silnic pe afară
în rostul meu trăirea mea absentă
la tot ce-nalţă în văzduh o scară
rămâne-n mări de străduinţe-amară
şi doar la cercuri de-armonii atentă
străin mă simt de gesturi insipide
mă las cuprins de-un văl de taină blând
sub tălpi curate drumul se decide
şi simt acordul astrelor vibrând
cu toate-aceste fulguiri candide
mă furişez printre grădini arzând
12 februarie 2006