Avem un parc frumos, trebuie să recunoaştem, iar când spun asta, mă refer la Parcul Zăvoi, care, chiar dacă este toamnă, este superb!
Miile de frunze căzute din pomi, ce au format un covor multicolor, sunt adunate de pe alei şi strânse deoparte, invitându-te să simţi „gustul” frumos al toamnei, tăvălindu-te prin ele şi simţind cu adevărat mirosul pur şi fantastic al frunzelor de toamnă.
Şi eu, ca şi puştii mei, nu am rezistat tentaţiei şi am aruncat cu frunze unii în alţii, într-un joc al copilăriei, de care mi-am amintit în momentul când fiul meu cel mare m-a împins în grămada mare de frunze, unde el şi fratele lui „înnotau”.
Glasurile lor se auzeau în tot parcul, făcând ca trecătorii să se oprească în dreptul lor, zâmbind şi încurajându-i. Doi bătrânei care stăteau pe o bancă îi admirau şi băteau din palme, apoi, în momentul următor mâna bătrânei era în palmele soţului ei. Zâmbeau fericiţi, parcă amintindu-şi de clipele când şi ei, ca şi aceşti mici năzdrăvani se „hârjoneau” prin frunzele căzute din copaci sau poate chiar prin iarbă.
Acel gest, de a o lua de mână, cu siguranţă a fost rezultatul unor frumoase amintiri, care acum le trăiau prin ochii copiilor pe care îi priveau.
Ionela van Rees-Zota