naşpa
de când te ştiu te ascunzi după deget
locul tău preferat de dat cu capul
în toată nebunia asta
încă aştept să te duci la culcare
odată cu prietena mea cea mai bună
moartea alergă dintr-o stare în alta
rece şi nehotărâtă
ca o femeie mecanică lipsită de prejudecăţi
Fie!
dimineaţa devreme
când nu mai am ce visa din lipsă de idei
am să-ţi împuşc stafia în drum spre baie
din mine o să curgă otravă din belşug o să te-ngroape
ca pe o treabă bine făcută
când întunericul va intra în tine
o să mă trezesc că nişte aripi de zăpadă
îmi vor regla respiraţia