– QUANTUM SATIS = Atât cât trebuie. Expresie formulata în domeniul farmaceutic în elaborarea preparatelor si cunoscuta prin initialele Q.S., prin respectarea dozei unui produs ce intra în compozitia medicamentului. Expresia este folosita si în cartile de bucate, unde se gaseste formularea „atât cât este nevoie”, pentru a da mâncarurilor gustul potrivit, atunci când sunt folosite diverse condimente sau ingrediente.
– QUOD LICET LOVI, NON LICET BOVI = Ceeace este îngaduit lui Jupiter, nu-i este îngaduit unui bou. Cugetarea este folosita cu precadere pentru a accentua – si ironiza cu amaraciune – abuzul pe care si-l permit unele persoane, la adapostul rangului pe care ocupa. Cel mai grav este ca tot mai multi sunt cei care îsi permit sa sfideze legile, fara teama de a fi trasi la raspundere. Banii, relatiile si functia întretinând acest climat malefic, pentru „muritorii de rând”.
– RARA AVIS (in terris) = Pasare rara (pe pamânt). Poetul latin Decimus Juvenalis, satirizând moravurile deochiate ale femeilor din clasa nobila, observa ce greu este sa mai întâlnesti femei caste si cu însusiri asemenea legendarelor Sabine… Ele sunt tot atât de rare ca o lebada neagra, zicea poetul. Aceasta figura de stil în prezent, are o mai larga utilizare decât cea conferita de Juvenalis si poate fi folosita ori de câte ori dorim sa scoatem în evidenta un lucru greu de gasit, rar, sau vrem sa remarcam o persoana cu însusiri deosebite.
– REPETITIO EST MATER STUDIORUM = Repetitia este mama învataturii. Preceptul, a carui paternitate este neconfirmata prin dovezi scrise, a fost totusi considerata, îndeosebi în scolile de odinioara, în care predarea materiilor se facea în limba latina, drept un important principiu pedagogic. Cadrele didactice considerau ca prin repetitie, cunostintele noi se fixeaza mai bine în memorie si sunt astfel mai bine însusite. În vechiul învatamânt exista în cadrul predarii limbii române, latine sau altele, obiectul MEMORIZARE.
– REQUIESCAT IN PACE ! = Odihneasca-se în pace! Formula de încheiere la slujbele celor decedati, deseori gravata si pe pietrele funerare.
– RESTITUTIO IN INTEGRUM = Restabilirea deplina a posesiei initiale, individual sau de grup. Termen juridic, utilizat în special în zilele noastre, potrivit caruia o persoana (grup) care au fost afectate, ca urmare a unei decizii arbitrare (vezi nationalizarea bunurile mobile si imobile, terenuri)în justitie sau a unui abuz oarecare, pierzându-si în deplinatate sau partial o posesie mobila sau imobila, o functie sau suferind pagube materiale sau morale, trebuie sa fie repusa în deplinatatea drepturilor avute anterior. Procedându-se astfel, se va obtine repunerea totala a nedreptatii comise. Este un principiu de drept, care ar trebui respectat cu sfintenie în toate legislatiile, crunt ciuntite pe vremea regimurilor totalitare prin abuzurile comise, cu precadere asupra dreptului de proprietate. Dupa caderea acelor regimuri, toate tarile, cu exceptia României, s-au grabit sa repare abuzurile comise, fie restituind integral bunurile imobile, fie despagubindu-i echitabil pe cei lezati sau pe urmasii acestora.
– SPONSOR = Garant, chezas. Cuvântul foarte întrebuintat în prezent, provine din lb.latina prin filiera engleza si are întelesul de persoana care raspunde de o persoana, de un grup, de o societate, ca garant; raspunzator moral si material. Sensul termenului a evoluat, devenind foarte „la moda „în prezent, mult legat de publicitate, pentru a crea o imagine favorabila unui produs si celui care sustine material. La fel suporteri ai grupurilor sportive sau individuale, sponsorizati de o firma sau chiar de un singur individ.
– STANTE PEDE = Stând în picioare. Locutiunea scoate în evidenta un lucru facut în fuga si superficial, dar s-ar potrivi si pentru a propune cuiva, un aperitiv – stând în picioare, pe repezeala. Pasarile /flamingo/ sau /berzele/ sunt cele mai plastice exemple de /stans pede in uno/.
– STATUS QUO ANTE /IN STATU QUO ANTE/ STATU-QUO = În starea, în situatia în care se aflau înainte. Tot o expresie juridica cu aplicatie îndeosebi în cazurile de succesiune sau partaj de bunuri. De asemenea este folosita în diplomatie, cu ajutorul careia se precizeaza, de exemplu, dorinta de mentinere a starii, a situatiei existente, înainte de izbucnirea unui conflict.
Aceasta expresie este cel mai bine explicata de Farfuridi în renumita piesa a lui Caragiale – /O scrisoare pierduta/, anume: „Iata opinia mea. Din doua una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume în punctele … esentiale. Din aceasta dilema, nu puteti iesi. Am zis”!…
– SUBLATA CAUSA, TOLLITUR EFFECTUS = Suprimând cauza, dispare efectul. Prevedere din dreptul roman, care consfinteste în justitie ideea filozofica potrivit careia nu exista efect fara cauza. De unde… „înlaturând cauza, efectul dispare”. În viata de toate zilrele, din pacate, aplicarea principiului nu conduce la disparitia instantanee a efectelor, urmarile neplacute persistând timp îndelungat. Cele mai potrivite exemple sunt, de exemplu, mentalitatile de tip comunist, de care cu greu se debaraseaza nostalgicii.
– SUUM CUIQUE TRIBUERE = Sa dai fiecaruia ce este al sau. Tot un principiu al Dreptului roman care prevede – „a trai cinstit, a nu vatama pe nimeni, a da fiecaruia ce i se cuvine, ce-i apartine”.
– TESTIS UNUL, TESTIS NULLUS = Un singur martor, nici un martor. Conceptul, existent în jurisprudenta romana, stabileste ca într-un proces, depozitia unui singur martor nu este suficienta pentru a dovedi si stabili adevarul în instanta, fiind necesare cel putin doua persoane. Probatoriul cu martori este o importanta veriga a justitiei, adagiul stabilind fara echivoc procedura.
– TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES = Ma tem de greci chiar si când aduc daruri. Desi poetul latin Virgilius se referea în mod expres la greci, carora nu este cazul sa le dai multa crezare, expresia este folosita si utila ori de câte ori dorim sa ne exprimam îndoiala fata de o actiune generoasa facuta fara motiv aparent, dar care se presupune ca ascunde un interes si care ne va dauna.
– UBI BENE, IBI PATRI = Unde ne este bine, acolo e patria. Cred ca nu poate fi o alta expresie mai autentica decât aceasta. Expresia apartine lui Pacuvius, citat de Cicero, fiind considerata deviza celor pentru care interesele materiale primeaza asupra celor patriotice. Pacuvius spunea : „Patria est ubicumque est bene”, adica „patria este oriunde-i bine”. Socotita în trecut ca deviza a /oportunismului/, odata cu atenuarea sentimentelor nationaliste si a patriotismului fanatic, lumea moderna renunta din ce în ce mai mult la a considera patria ca unicul loc unde îti poate merge bine. Disparitia barierelor impuse de frontiere, exodul în cautare de locuri de munca si un trai mai bun, au determinat pe foarte multi sa fie /adeptii dictonului/. În esenta, /ma duc acolo unde sunt respectat ca om si ca profesie, unde pot sa duc o viata normala si mai bine retribuita/.
– UTILE DULCI = Utilul cu placutul. Horatius îndemna poetii, creatorii din acele vremuri sa îmbine utilul cu placutul. În zilele noastre, cel care este capabil sa învinga stressul cotidian si va fi dispus sa îmbine activitatea profesionala cu timpul acordat destinderii, familieietc., va avea cel mai mult de câstigat. Cel ce nu-si „iubeste” profesia si munceste numai pentru ca /trebuie/ si /exclusiv pentru bani/, atunci intervine stressul, depresiunea, de multe ori final tragic.
– VADE MECUM = Mergi cu mine. Expresia are sensul de calauza utila, care te însoteste la drum spre a te lumina în anumite privinte, aducând precizari indispensabile. Un manual practic si sintetic asupra unui subiect precis, util, într-un anume domeniu. În zilele noastre, este folosit sub forma de /vademecum/, ca substantiv.
– VAE VICTIS! = Pacat de cei învinsi ! Vai de ei! Expresia poate fi întrebuintata cu ironie si dispret la adresa celor învinsi, fie având sensul de compatimire sau de clementa fata de acestia.
– VENI, VIDI, VICI = Am venit, am vazut, am învins. Expresie lansata de Caesar cu ocazie ceremoniei de la Roma, în urma triumfului victoriei din Pont, împotriva lui Pharmaces al II-lea, regele Pontului, fiul lui Mitridate. Expresia se mentine si în prezent, caracterizând un succes dobândit rapid.
– VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR = Le vad pe cele mai bune si le aprob, dar le urmez pe cele rele. În frumoasa poveste de dragoste dintre Medeea si Iason, Ovidius ne relateaza cum aceasta, îndragostita de argonautul (eroii greci)erou, mistuita de dilema între dragoste si ratiune, spunea: „Cupidon ma sfatuieste una, iar mintea mea alta. Le vad pe cele mai bune si le aprob, dar le urmez pe cele rele”. Cele spuse a devenit o maxima, deseori folosita pentru a sublinia antagonismul dintre pasiune si ratiune.
Din pacate, în zilele noastre, se ofera din ce în ce mai multe ocazii de a le urma pe „cele mai rele, dar sa nu neglijam faptul ca una dintre cauze este deseori si ignoranta. Ca exemplu, pot fi dati cei care cad victime patimii drogurilor, alcoolismului, tabagismului, vicii extrem de daunatoare sanatatii.
– VIVAT, CRESCAT, FLOREAT ! = Sa traiasca, sa creasca, sa înfloreasca! Urare din trecut la receptii importante, diverse solemnitati, de obicei în mediul academic sau în cel universitar – urare adresata celui care primea o medalie, un titlu universitar sau academic deosebit, spre exemplu MAGNA CUM LAUDAE etc. În prezent, urarea s-a cam vulgarizat, folosindu-se cu multa bucurie la botezuri sau varii aniversari de familie.
– VIVERE MILITARE EST – A trai înseamna a lupta. Marele filozof Seneca, dorea sa-i scoata în evidenta pe cei care, într-o existenta plina de greutati, înteleg sa le înfrunte si sa se zbata, sa depuna eforturi permanente pentru a birui vicisitudinile sortii, nelasându-se doborât de greutati, luptând pentru a le depasi. Viata este plina de exemple în care reusita a surâs celor cu temperament de luptatori, muncitori si care s-au straduit sa-si croiasca o soarta mai buna în viata, fata de cei care se complac în resemnare, lene sau indiferenta.
– VOX POPULI, VOX DEI – Vocea poporului – vocea lui Dumnezeu. Aceasta cugetare afirma ca adevarul este cel definit de acordul unei mari majoritati sau de unanimitatea unei opinii. Aceasta ar presupune ca glasul poporului sa fie ascultat la fel ca glasul conducatorilor.
– VOX CLAMANTIS IN DESERTO = Vocea celui care striga în pustie. Este raspunsul dat de Ioan Botezatorul celor care îl întrebau în timpul predicilor sale în desertul Iudeei, daca este Mesia, Ilie sau vreun alt profet. Raspunsul sau a fost: „Iata glasul celui care striga în pustie. Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile”. Trecerea timpului a dat expresiei un sens comun, referindu-se la cineva care se oboseste predicând zadarnic, fara a fi ascultat, la cei care îsi revendica anumite drepturi, fara a obtine satisfactia cuvenita sau dorita, la cei care protesteaza pasnic, dar inutil pentru o cauza justa. Este gresit deci, sa se spuna despre cineva care nu este ascultat ca predica în pustie, numai pentru ca mesajul sau nu este înteles sau urmat.
**********
Închei transmiterea acestor Maxime si Cugetari din lb.latina, asimilate în cei sase ani de lb.latina predate în liceu, si continuate la Fac.de Drept, comentariile apartinându-mi, multumind pe aceasta cale celor care au apreciat si mi-au trimis mesaje personale, dar si celor care, poate au considerat desuete aceste cugetari antice, fara însa a neglija faptul ca limba româna este de ginta latina si ca omul cât traieste poate continua sa învete.
Multumesc RLIV pentru publicare, sperând ca „ME VOX CLAMANTIS” – nu va ramâne în pustie.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA