Bubuitul tunetului m-a trezit. M-am uitat pe geam; o perdea deasa de ploaie acoperea totul. Marea se confunda cu Cerul plumburiu. Am deschis larg geamul
bucurindu-ma de mirosul pamintului ce sorbea cu nesat siroaiele Cerului.
Acompaniat de cintul streasinilor m-am dusulit indelung, incalzindu-ma sub siroaiele de apa fierbinte. Apoi printre rafalele Cerului deslantuit m-am strecurat in
masina si am plecat la Club. Ploaia nu contenea. Am hotarit sa plecam pe citeva zile in sud, intre Marea Moarta si Eilat, lasind Cerul sa-si faca mendrele in restul
Israelului. Printre fulgere si tunete am urcat drumul Jerusalemului, ca apoi sa-l coborim, drumul strabatind Desertul. De cum am inceput coborirea tampesta ne-a
parasit, ca si cum o mina nevazuta a schimat decorul. De la drumuri inverzite si parfumate de ploaie, ne-am trezit pe soseaua marginita de toate nuantele galbenului
nisipos in miros de colb; in schimb cerul s-a inseninat. Am calatorit zeci de kilometri, trecind pe linga plantatii de curmali si oaze nenaturale, cladite de oameni aciuiti pe
aceste meleaguri in kibbutzuri. Ideologia si religia au dat o noua viata pe meleagurile Marii Moarte.
Am poposit in oaza de la Mineral Beach, bucurindu-ne de
adierea blinda a vintului de toamna, de Soare si de apa calda a marii. Dupa ce ne-am balacit (salinitatea si mineralitatea apei este atit de mare, incit plutesti la
suprafata, pirlindu-te chiar si la Soarele blind al toamnei) si ne-am intremat cu bunataturi din desaga, am plecat spre tinta calatoriei – Kibbutz Yahel.
Pe inserate am ajuns la destinatie, spun pe inserate caci pe aceste meleaguri Soarele apune pe la 5 PM, si in citeva minute te trezesti invesmintat in mantia noptii presarata cu stele.
Ne-am cazat intr-o garsoniera confortabila, apoi am iesit in pridvor unde ne-am ospatat la lumina lunii; pisici curioase de venirea veneticilor din nord, ne-au tinut
companie asteptind politicos la un os de ros.
Dimineata ne-a intimpinat in cint de pasarele.
Ziua am petrecut-o in Timna National Park. Aici, Architectul Celest folosind intemperii si vint a creat in citeva milenii un parc de statui, denumirile lasindu-le la
fantezia muritorului. Trecind prin arcadele Architectului, am ajuns la fostele mine de cupru exploatate inca din timpurile de dinainte de Ramses.
Sigur ca si muritorii au scrijelit stincile milenare lasindu-ne povete si povestiri.
Dupa ce am petrecut o zi intreaga, strabatind milenii de civilizatie, am revenit in oaza-mi personala de pe malul Mediteranei. Acum intre fulgere si tunete, mingiiat de adierea placuta a „aerului conditionat” imi depan amintirile din alte lumi.