ACUM.TV

Leonard Oprea
DESPRE LEHAMITE
( din volumul
\”Theophil Magus – Confesiuni/ 2004-2006)

In esenta problematicii sale, prin creatorii si principalii sai scriitori, atit in filosofie, cit si in literatura, existentialismul apare ca fiind de ne-definit prin multitudinea incercarilor de definire si explicare/reprezentare.
Astfel, sunt binecunoscute: conceptul de angoasa si \”omul religios\” in viziunea lui Kierkegaard, apoi individualismul tragic al super-omului lui Nietzsche, \”Dasein\” –ul lui Heidegger, \”Fiinta si Neantul\” lui Sartre,
dar si definitiile filosofice si teologiile lui Karl Jaspers, Paul Tillich, Nikolai Berdeaev sau, Martin Buber. Iar in literatura, practic, intreaga opera a lui Dostoievski si
a lui Kafka, insa si \”Greata\” lui Sartre, dar si \”Ciuma\” si \”Sisif\”–ul lui Camus,
ori \”Conditia umana\” si \”Calea regala\” ale
lui Malraux, sau \”Rinocerii\” si \”Scaunele\”
lui Eugen Ionescu si lista poate continua cu Samuel Beckett, Arthur Miller, John Updike…
In limbile europene exista un cuvint care, in definitia sa , contopeste cite ceva din toate cele mai sus amintite – asadar, germanul
\”Weltschmerz\” ( = durerea lumii ).
Dar, \”Weltschmerz\” doar contopeste cite ceva din toate cele mai sus amintite. Fiindca, pina la urma \”Weltschmerz\” ramine doar ceea ce semnifica in sine: durerea lumii.
Si a functionat perfect ca manifestare a romantismului, mai ales cel german.
Prin urmare, in continuare, existentialismul pare a fi de ne-cuprins in alt cuvint, in afara de… \”existentialism\”…,care inseamna sute, mii de pagini adunate in zeci si zeci de carti, eseuri etc.
Totusi, iata ca exista in limba romana cuvintul \”lehamite\”.
In definitia sa de dictionar explicativ al limbii romane, \”lehamite\” inseamna: oboseala, plictiseala, dezgust, sila… – toate acestea simtite nu altcumva, ci simultan.
Prin urmare, chiar si in aceasta definire sumara, \”lehamite\” se releva instantaneu ca fiind o proiectie – subliniez – clara si simultana a temelor fundamentale ale existentialismului ( amintite mai inainte).
Dar,in acest inceput de Mileniu III,
\”lehamite\” este chiar mai mult decit – o
unica si cvasicompleta definitie a
existentialismului.
Cum astfel ?!
Astfel:
… caci traind autentic \”lehamitea\”, omul modern ajunge sa cristalizeze in fiinta sa spirituala aceste trei stari:
• starea de constientizare a \”lehamitei\” ;
• starea de cautare a adevarului propriu
( dupa cum Kierkegaard nota in jurnalul sau:
\”Trebuie sa aflu acel adevar care e adevarat pentru mine…ideea pentru care pot sa traiesc sau sa mor.\”)
si, finalmente:
• starea de Credinta
( prin Aliosha din \”Fratii Karamazov\”, Dostoievski rezuma genial:\”Trebuie sa iubim viata mai mult decit ceea ce ea inseamna.\”)
Prin urmare:
romanescul \”lehamite\”,intru trairea sa autentica taie nodul gordian al existentialismului si deschide calea salvarii individuale.
Care, pentru mine este – Iisus Christos.
***
\”…soimul imbatat

de suflul toamnei sus-sus

sageata…Surid…\”
==============================================

Acest articol a fost publicat miercuri, 20 septembrie 2006 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.