Acum am sa urlu la tine de pe ultima treapta a vagonului clasa 3-a cu care gonesc in noapte. Mi-am aprins o tigara, imi intra scantei in ochi si fumul imi aduce aminte de gustul serilor de mai cand treceam cu vaporul spre Messina ca sa te intalnesc intr-o carciuma dezgustatoare unde lucrai cu ora. Ma chemai , implorai chiar, sa te scot din abisul demagogiilor cu care te hranea un amant decrepit, un fotofograf ambulant ce iti promitea glorie si roluri in filmele pe care le va turna cand vei fi coapta, parguita pentru reflectoarele albastre si orgiile care uramau dupa perdele pe jumatate trase. Sufeream sa te vad atat de pura, atat de indragostita de omul ala fara scrupule, devorata de roluri pe care le invatai la infinit pe de rost, cu sargul unei fetite cu codite cat sa-i pui mana pe crestet intr-o mangaiere agreabila, plina de intelesuri subtile si sperante pedofile pe care le traversam in zilele de angoasa. Paseam desculti prin strigate ovale, dar nu ma mai auzeai, aveai ochi si suflet doar pentru rochia de mireasa ce zacea trantita ca o carpa moarta , abandonata pe patul din subsol. El bocanea noptile injurand la mansarda, il urai mocnit tesand razbunari, cafele otravite, caderi de pe calul turbat care sforaia la vederea ta nuda cum te duceai sa-i dai zahar din palma si el te amushina erotic, cazut in extaza animalica, cucerit de frumusetea ta nemarginita, de tristetea care iti picura din ochii verzi. Intelegi acum ca nimeni nu te iubise vreodata, ca totul era o intriga pusa la cale de neamurile noastre, ca traim in incest mental de peste 50 de ani si ca nici o solutie nu e posibila decat streangul de gat pe care mi-l arati cu aratatorul cu un gest pudic al Evei pentru care iti sunt recunoscator…
