După război, mulţi experţi şi puţini eroi; marii eroi anonimi fiind populaţia civilă atît libaneză cît şi israeliană.
Astăzi foştii şi actualii generali implicaţi în problemele de informatică, strategie, tactică, discută confruntarea dintre armată regulată şi armată considerată de gherilă. (Eu personal nu consider trupele hezbollah trupe de gherilă. Singurul lucru inacceptabil pentru mine este folosirea caselor şi gospodăriilor săteşti ca avanposturi, adăposturi, tranşee, depozite de arme şi muniţii; sigur că asta nu este găselniţa lor, au fost alţii înaintea lor).
Israelul de ani de zile dezvoltă sisteme electronice de ascultare la distanţă şi fotografiere (video). Aparate de zbor miniaturale fără piloţi înzestrate cu aparatură electronică înlocuiesc „spionii clasici”. Fotografii (video) luate prin sateliţi şi raiduri aviatice la mare altitudine, aduc date despre concentrări de arme, deci implicit grupuri înarmate. Sisteme sofisticate de sonar, laser, unde infra-roşii, ce mai, toată gama ştiinţifico-fantastică pe care ne-o putem imagina a fost folosită în actuala confruntare între armata israeliană şi hezbollah. Statul Major al Armatei Israeliene şi-a bazat hotărîrile în prima parte a conflictului pe datele primite pe computere de la sistemele sofisticate cu care este înzestrată aviaţia şi marina militară. (Ca profan consider că la început totul a arătat ca un joc stupid de calculator jucat de un grup de copii).
Dezmeticeala a venit ca un duş rece, cînd datele de pe teren au arătat diferenţe „îngrijorătoare” între datele electronice şi cele reale-terestre.
Acum se face o revizuire generală a strategiei ultimilor ani. Sigur că nu se caută vinovaţii aşa cum speră unii. Se caută justificarea strategiei aprobate şi adoptate, şi mai ales se caută fonduri şi căi de a se pune la punct diferenţele dintre datele electronice şi realitatea-terestră.
