După 34 de zile de bombardamente a poziţiilor Hezbollah din Liban de către Armata Israeliană şi bombardarea teritoriului Israelian cu rachete de către Hezbollah (teritoriul aflat între graniţa comună – Nord Israeliană şi pînă la Hadera – oraş aflat cam la 90 Km de graniţă), Hotărîrea ONU a dus la încetarea ostilităţilor. În cadrul acestor 34 de zile Armata Israeliană a pătruns pe teritoriul Libanez, îndepărtînd în anumită măsură grupurile armate ale Hezbollah de la graniţa Israeliano-Libaneză.
Ca urmare a conflictului sînt cam 1000 de morţi în total în ambele părţi, cam 3000 de răniţi, peste 1 milion de refugiaţi în Liban, cam tot atît în Israel, distrugeri de cca 2 miliarde de dolari US în Liban, 1,5 miliarde în Israel.
Armistiţiul se va respecta, căci fiecare din părţile implicate în incident are interes strategic de lungă durată.
Hezbollah a căpătat recunoaştere internaţională ca parte integrantă din Guvernul şi Cabinetul actual Libanez.
Actualmente Hezbollah va lupta pentru repararea distrugerilor provocate de conflictul declanşat de Ea, căutînd în acest fel să-şi lărgească platforma politică. Va căuta să nu facă nici un incident militar atît faţă de Israel, cît şi faţă de trupele Libaneze ce preiau în fine după 30 de ani paza graniţei Libanezo-Israeliană, şi trupele ONU (UNIFIL).
Pe termen lung, această grupare considerată de USA, Anglia, Israel ca grupare teroristă, îşi propune să devină partid politic majoritar în Liban; în acest caz, va forma un guvern cu tendinţe Irano-Siriene, armata fiindu-i subordonată.
Deşi este susţinută economic şi militar de către Iran şi Siria, Hezbollah are o politică proprie, ţinînd cont în primul rînd de interesul populaţiei shiite Libaneze, iar apoi de dorinţele hegemoniste ale Teheranului şi Damascului.
Israel a obţinut recunaşterea graniţei internaţionale Israeliano-Libaneze, apărată din partea Libaneză de către armata Libaneză şi nu Hezbollah, grupare considerată teroristă.
Pe termen lung, Israelul doreşte definitivarea tuturor graniţelor ei statale ca graniţe internaţionale recunoscute şi respectate de către toată lumea, inclusiv ţările limitrofe. De asemenea Israelul doerşte formarea Statului Palestinean şi încheierea conflictului milenar dintre cele două comunităţi (evreiască şi palestiniană).
În acest context, deşi pare utopic, se poate ajunge la vecinătate nebeligerantă între Israel şi Ţările Arabe.
De asemenea, se poate ajunge la un consensus politic larg între USA, Anglia, Israel pe de o parte, şi Iran, Siria pe de altă parte. Acest consensus implică neamestecul Americano-Britanic în Afganistan şi Irak.
Pînă acum exportul de „democraţie” n-a adus la nimic „democratic”. Lumea „democrată” trebuie să înţeleagă că mentalitatea ei, este neaceptată de cultura islamică fundamentalistă actuală. Scimbări de mentalitate şi cultură nu se fac prin operaţii militare şi lovituri de stat. Istoria a dovedit că în momentul încetării forţei, totul se reia de unde a fost înainte de aplicarea forţei, şi încă mai din urmă.
Imi place ce scrieti si cum scrieti: obiectivitate, echilibru.