ACUM.TV

PĂRERI ALE UNUI STRĂIN CARE TRĂIEŞTE ÎN GERMANIA REFERITOARE LA TEMA POLITICĂ FAMILIALĂ

Prin sentinţa pronunţată în data 17 iulie 2002 Curtea Constituţională a Germaniei a validat constituţionalitatea Legii Parteneriatelor Casnice – în opinia majorităţii de 5:3 a tribunalului legea nu contravine art. 6 paragraf 1 din Constituţie, care asigură căsătoriei protecţie deosebită a statului. Politicienii proeminenţi ai partidelor reprezentate în Bundestag au reacţionat imediat. Social-democraţii, verzii, liber-democraţii şi reprezentanţii PDS au salutat sentinţa, subliniind totodată că intenţionează să mai impună în viitorul apropiat şi alte drepturi pentru cuplurile homosexuale.

*

În Vechiul Testament (3. Moise 18) Dumnezeu le interzice oamenilor contactul sexual cu rudele apropiate sau cu animalele; bărbatului i se interzice să întreţină relaţiile sexuale cu o femeie aflată în parcursul ciclului sau cu soţia unui alt bărbat. Acelaşi capitol conţine însă şi următorul îndemn: Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune (3. Moise 18. 22). Acelaşi punct de vedere este susţinut de Sf. Apostol Pavel în Noul Testament: Nici desfrânaţii… nici adulterii, nici malahienii nici sodomiţii… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I. Corinteni 6. 9,10). Biblia îi avertizează aşadar pe oameni să nu dea frău liber pornirilor lor homosexuale.
Majoritatea cetăţenilor lumii occidentale îşi mai declară încă apartenenţa la creştinism – o argumentaţie incomodă bazată pe Biblie care contrazice una din viziunile asupra lumii proclamată ca progresistă de către mass-media este etichetată însă imediat ca învechită şi primitivă. Celor care îndrăznesc să caracterizeze morala recomandată de Biblie ca bază încă valabilă şi sănătoasă pentru societatea contemporană, li se reproşează că sunt oameni ancoraţi definitiv în trecut sau chiar fanatici religioşi care nu vor să înţeleagă că în statele moderne biserica este despărţită de stat. Agitând stindardul luptei împotriva fanatismului religios se atenţinează că un om civilizat nu trebuie să ia în serios teoria creaţionistă, ci pe cea evoluţionistă, subliniind astfel că moralei recomandate de Biblie îi lipseşte credibilitatea şi că în societatea de astăzi trebuie să domnească o altă morală. Mă nelinişteşte însă faptul că această morală nouă şi modernă nu contrazice doar mesajul transmis de toate marile religii ale lumii, ci însăşi teoria evoluţionistă.
Spiritul teoriei evoluţioniste este lupta pentru supravieţuire. În lumea occidentală bisericile sunt sistematic somate să înlocuiască mesajul ameninţării cu pedeapsa divină printr-un mesaj al iubirii divine necondiţionate. Dumnezeu trebuie să-i iubească pe oameni aşa cum sunt; trebuie să-i accepte aşa cum vor să fie. Cum poate fi însă explicat cu ajutorul teoriei evoluţioniste faptul că cea mai evoluată specie (ai cărei indivizi se pot înmulţi în mod natural doar pe cale heterosexuată) a putut ajunge la concluzia că o parte a membrilor săi, care nu vor să se împerecheze sexuat şi care astfel nu îşi aduc aportul la menţinerea speciei, ar fi din toate punctele de vedere egali cu cei care se reproduc?
Cu un an în urmă, în toiul campaniei electorale pentru alegerile locale, actualul primar social-democrat al Berlinului, aflat atunci pe băncile opoziţiei, s-a referit senin la propria-i homosexualitate prin memorabilele cuvinte e bine aşa!. Această declaraţie a avut un ecou deosebit de favorabil în societatea germană.
(Comitetul lingviştilor germani care întocmeşte în fiecare an un top al celor mai expresive sintagme pozitive şi negative create de VIP-urile de pe întregul mapamond, a acordat acestei expresii primul loc în topul sintagmelor pozitive.) Poate fi însă acuzat un cetăţean al Berlinului, care l-a votat pe politicianul social-democrat pentru postul de primar al capitalei Germaniei în ciuda faptului că acesta şi-a recunoscut public homosexualitatea, că ar gândi primitiv, dacă îndrăzneşte să afirme public că un cuplu homosexual ar trebui să beneficieze de mai puţine drepturi decât un cuplu căsătorit?
Pe cale naturală cuplurile homosexuale nu pot concepe copii. Oameni fertili, care într-o relaţie heterosexuală ar putea concepe copii, se pot decide pentru homosexualitate. Se poate spune că e bine aşa. În orice caz, înţeleg prin aceasta că aceşti oameni pot fi oneşti şi că nu sunt criminali. Pot admite că un homosexual inteligent şi onest poate fi un mult mai bun administrator al unui oraş decât un heterosexual prost şi corupt. Dacă se acceptă însă că omul are îndatorirea morală de a a contribui la perpetuarea propriei speciii prin angajarea propriei sexualităţi, şi dacă se pune problema de a compara un cuplu homosexual oarecare cu un cuplu heterosexual oarecare (care este dispus şi capabil să conceapă împreună copii), este evident că cuplul homosexual se află pe o treaptă mult mai apropiată de individ decât de căsătorie.
Există oameni care preferă să trăiască ca şi celibatari şi oameni care preferă să trăiască împreună cu un partener. Există însă şi oameni care consideră că este posibilă şi de dorit o coabitare cu mai mulţi parteneri – simultan şi sub acelaşi acoperiş.
Există celibatari care nu îşi doresc copii. Pe cale naturală omul nu poate concepe singur copii, există însă celibatari care doresc să trăiască celibatar şi care îşi doresc copii. Pentru o femeie celibatară nu este greu să îşi dăruiască un copil propriu care să nu aibe tată în certificatul de naştere – ea are nevoie doar de un donator de spermă. Pentru a-şi satisface dorinţa trebuie doar să se culce o dată cu un bărbat sau poate opta pentru fertilizarea artificială – ambele procedee sunt realizabile şi legale. Dacă un bărbat îşi doreşte un copil care să nu aibe mamă în certificatul de naştere, trebuie să găsească o femeie care să fie dispusă să preia sarcina ca şi mamă de împrumut (mai exact spus ca şi maşină de fabricat copii). Şi acest lucru este realizabil – în lumea a treia poate fi ales într-o mulţime de femei care ar fi bucuroase să preia aceasta sarcină… În orice caz, nu ştiu dacă în Germania această procedură este legală sau dacă va fi curând legalizată. Trebuie oare acordat oamenilor care nu pot concepe copii pe cale naturală şi celor care nu vor să conceapă copii pe cale naturală dreptul de a se clona, pentru a putea avea şi ei copii proprii?
Între doi bărbaţi celibatari sau între două femei celibatare poate exista o relaţie de prietenie foarte strânsă fără legătură sexuală. Nu cred că o astfel de prietenie este comparabilă cu o relaţie homosexuală şi nu ştiu dacă astfel de oameni (mă întreb dacă pot fi etichetaţi ca şi cuplu) ar trebui să caute să profite de avantajele Legii pentru încheierea discriminării comunităţilor-parteneriatelor casnice homosexuale – legea îi obligă pe parteneri să se susţină material reciproc, nu îi obligă însă să întreţină relaţii sexuale împreună.
Există cupluri homosexuale. Există cupluri heterosexuale care nu vor să aibe copii, cupluri heterosexuale care s-ar bucura să aibe dar care nu pot concepe copii şi cupluri heterosexuale care concep copii. Există însă şi poligamia femeii, poligamia bărbatului, heteropoligamia, poligamia bisexuată şi comunităţi formate din mai multe femei şi mai mulţi bărbaţi ai căror membri nu întreţin relaţii sexuale unii cu ceilalţi. Orice om rezonabil va admite că astăzi în Uniunea Europeană poligamia este interzisă doar ca şi căsătorie legal înregistrată între o persoană şi mai multe persoane de sex opus. Ca mod de viaţă poligamia nu este în nici un caz interzisă sau repudiată. Elton John îşi afirmă public bisexualitatea şi este un artist apreciat. S- ar putea spune: e bine aşa! Adesea este difuzată ştirea că în metropolele Europei nu doar homosexualii ci şi bisexualii demonstrează pentru mai multe drepturi. În numeroase ziare rubrica „Poşta lui Cupidon“ conţine adesea anunţuri de genul: Bărbat caută cuplu… Cuplu caută cuplu… Pentru o relaţie bisexuală e nevoie de cel puţin trei persoane. Opinia publică occidentală nu mai consideră că practicarea sexului în grup ar fi un act scandaloas; astfel de practici sunt privite pe zi ce trece cu tot mai multă îngăduinţă – ca modalitate de căutare a libertăţii sau chiar ca expresie a modernităţii. Trebuie oare statul să susţină toate relaţiile posibile? Îmi poate explica cineva raţional de ce ar fi normal să nu mai fie discriminate doar comunităţile de acelaşi sex formate din două persoane? Dacă politicienii postulează că prejudecăţile morale demodate trebuiesc înlăturate, trebuie să argumenteze de ce situaţii similare nu urmează să fie tratate cu aceeaşi măsură. Accept că o poligamie oarecare reprezintă altceva decât o relaţie între două persoane de acelaşi sex; aş vrea însă să aflu de ce din punctul de vedere al majorităţii Bundestagului şi al majoritaţii curţii constituţionale trebuie să fie în continuare discriminaţi oamenii care vor să trăiască într-o poligamie. Susţin că există o singură explicaţie rezonabilă: şi în această societate care se mândreşte că intenţionează să proclame toleranţa ca şi lege supremă există atitudini morale nedorite care trebuiesc acceptate dar nu trebuiesc susţinute de stat. Mai poate fi însă astăzi discriminată doar în baza unor reprezentări morale o atitudine care nu este etichetată ca şi criminală?
În Biblie bărbatul este somat să nu întreţină relaţii sexuale cu mama şi surorile sale preecum şi cu alte femei care cu care este rudă de gradul I. Ştiinţa a demonstrat că atunci când rude apropiate concep un copil consangvinizarea (întîlnirea materialului genetic înrudid) comportă riscul major ca acesta să fie grav bolnav. Biblia este poate demodată, dar un pericol observat de oameni de-a lungul secolelor şi confirmat ştiinţific reprezintă un motiv serios pentru a interzice rudelor apropiate căsătoria. De ce nu li se permite însă fraţilor, surorilor şi rudelor de gradul I de acelaşi sex să întemeieze un parteneriat casnic? Aceştia – ca şi celelalte cupluri de acelaşi sex – nu pot concepe copii; nici sănătoşi, nici bolnavi. O lege care îşi propune să desfiinţeze o aşa zisă discriminare nu are voie să creeze în mod arbitrar discriminare, doar pentru că legiuitorul vrea să prezinte ca similare două situaţii profund diferite. Legea prescrie:
Un parteneriat casnic nu poate fi întemeiat
– între persoane care sunt înrudite în linie directă;
– între fraţi şi între fraţi vitregi (surori şi surori vitrege);
Aş vrea să aflu cum explică această discriminare majoritatea Bundestagului care a votat legea şi mă întreb de ce doar unul dintre judecătorii curţii constituţionale (judecătoarea Haas) a apreciat ca neconstituţional acest nonsens.
Este normal să le fie încredinţaţi copii oamenilor care nu vor să se reproducă pe cale normală? Cât va mai dura până când li se va acorda cuplurilor homosexuale dreptul de a adopta copii? Mai poate pune cineva public această întrebare în Germania fără a risca să fie etichetat ca om cu o mentalitate primitivă?
Pentru a putea concepe un copil un bărbat şi o femeie trebuie să întreţină un raport sexual. Pentru a putea fi generată pe cale naturală nouă viaţă o celulă sexuală masculină trebuie să fecundeze o celulă sexuală feminină – Dumnezeu sau Evoluţia au decis astfel pentru specia umană. Pentru ca specia să se poată reproduce e nevoie de un cuplu heterosexual fertil – aceasta este taina căsătoriei. Doi, trei sau mai mulţi bărbaţi fertili care întreţin între ei raporturi sexuale nu vor putea concepe niciodată un copil pe cale naturală – aceasta este valabil şi pentru femei care vor să-şi împartă aşternutul doar cu femei. Clonarea oamenilor este încă interzisă. Deocamdată oamenii de ştiinţă pot clona mamiferele doar cu ajutorul unei mame de împrumut. Deocamdată celula preparată poate atinge stadiul de mamifer clonat doar în uterul mamei de împrumut. Putem însă crede că va fi cândva posibilă crearea unui uter artificial. Omul ar avea atunci posibilitatea de a se clona fără mamă de împrumut, doar cu ajutorul maşinii reproductive. Cum va reacţiona societatea atunci când politicieni progresişti vor cere în numele egalităţii în drepturi pentru homosexuali (care nu pot concepe copii pe cale naturală) dreptul de a se clona, pentru a putea avea şi aceştia copii proprii? Se va revolta majoritatea cetăţenilor sau vor fi etichetaţi ca ancoraţi în trecut sau fanatici religioşi cei care se vor opune acestui pas? În eventualitatea acestui caz constituţia nu trebuie nici măcar modificată, pentru că majoritatea judecătorilor curţii constituţionale ar putea decide că astfel protecţia deosebită acordată căsătoriei nu este atinsă, întrucât cupluri le heteroserxuale beneficiază încă de privilegiul de a concepe copii pe cale naturală. Când maşina reproductivă va fi realizată este însă foarte probabil că modalitatea de reproducere demodată va fi privită ca nedemnă şi lipsită de eficienţă economică, pentru că o femeie gravidă trebuie să renunţe vreme de câteva luni la cariera profesională (cititorul este rugat să citească Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley şi să mediteze asupra lecturii). În orice caz, dacă se va ajunge până acolo, va trebui modificată constituţia şi societatea va saluta în mod sigur acest pas în numele progresului şi al egalităţii în drepturi. Dacă va fi posibil să fie clonaţi copii cu ajutorul maşinii reproductive, de ce ar mai trebui să beneficieze căsătoria de o protecţie deosebită din partea statului? Dacă cuplurile homosexuale nu pot concepe copii pe cale naturală, de ce ar trebui să aibe cuplurile heterosexuale dreptul de a face aceasta? Câtă vreme mai poate tolera societatea modernă această discriminare?

*

Judecătorii, politicienii şi jurnaliştii ar trebui să fie cei mai oneşti şi mai obiectivi oameni. Adesea se dovedeşte însă că mulţi dintre ei sunt doar mânuitrori iscusiţi ai retoricii care falsifică realitatea şi pot ascunde nonsensul în spatele unei măşti credibile.
Consider că am arătat convingător că atât Legea pentru încetarea discriminării comunităţilor: parteneriatelor casnice de acelaşi sex cât şi sentinţa curţii constituţionale care a validat legea respectivă ignoră o serie de aspecte importante. Unul dintre acestea îmi pare (la fel ca şi celor trei judecători care au considerat că legea încalcă art. 6 paragraf 1 din Constituţie) a fi deosebit de important: atât majoritatea Bundestagului care a votat legea cât şi majoritatea judecătorilor curţii constituţionale denaturează sensul unui cuvânt care are datorită holocaustului un ecou deosebit în Germania: A DISCRIMINA. E nevoie doar de puţină raţiune pentru a putea realiza că sensul unor cuvinte poate fi foarte uşor denaturat.
Nu e suficient să se postuleze că statul acordă căsătoriei o protecţie deosebită când în realitate în numele protecţiei minorităţilor şi al egalităţii în drepturi toate avantajele pe care statul le-a creat cuplurilor căsătorite faţă de celibatari sunt acordate şi cuplurilor homosexuale. Afirmaţia potrivit căreia oameni care se comportă diferit în cele mai diferite situaţii au dreptul de a fi trataţi în mod egal este o teză postmodernă (de inspiraţie comunistă) falsă şi periculoasă. Corect este că oamenii trebuiesc trataţi egal de lege atunci când se comportă în mod egal.
Întrucât doar cuplurile heterosexuale pot concepe copii care asigură perpetuarea societăţii, căsătoria se află pe o treaptă calitativ superioară faţă de toate celelalte parteneriate casnice posibile. Dacă statul privilegiază căsătoria faţă de celibatari ca pe singura instituţie care concepe copii şi care subliniază totodată responsabilitatea părinţilor biologici faţă de copilul comun, nici un alt parteneriat casnic posibil nu este discriminat întrucât nici un alt parteneriat casnic posibil nu poate îndeplini aceste sarcini. Este mai mult decât regretabil faptul că această opinie a fost împărtăşită doar de trei dintre judecătorii curţii constituţionale şi este deosebit de grav faptul că majoritatea a creat un cadru legal periculos. Majoritatea curţii constituţionale nu trasează nici un fel de bariere în calea echivalării depline a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria (concluzia opiniei divergente a judecătorului Papier).
Sentinţa curţii constituţionale conţine menţiunea importantă că o căsătorie poate fi încheiată doar între un bărbat şi o femeie. Astfel este subliniat faptul că termenul de căsătorie homo folosit deosebit de frecvent de mass-media este lipsit de sens. Dreptul de a fi denumit căsătorie este singurul privilegiu pe care curtea constituţională îl atribuie parteneriatului casnic dintre un bărbat şi o femrie. Nimeni nu poate interzice însă mediilor de informare să utilizeze termenul căsătorie homo, întrucât decretarea unei astfel de interdicţii ar fi privită ca o brutală încălcare a libertăţii de opinie şi a libertăţii presei. Este evident că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor îşi însuşesc fără urmă de spirit critic – papagaliceşte – opinia cea mai intens vehiculată de mass-media. Prin crearea şi repetarea obsedantă a termenului căsătorie homo căsătoriei îi este de fapt răpit singurul privilegiu recunoscut de curtea constituţională (privilegiul de a fi denumită căsătorie). Nu mă sfiesc să afirm că termenul căsătorie homo dovedeşte ori ignoranţa crasă a celor care îl utilizează ori este vehiculat cu intenţia malignă de a dezinforma şi manipula opinbia publică.

*

După părerea mea legea are în ansamblul ei un spirit profund neserios, dar conţine şi o idee utilizabilă. Aceasta afirmă că celibatarilor care nu vor să se căsătorească le poate fi acordată posibilitatea de a se obliga să-şi asume responsabilitate socială reciprocă. O astfel de intenţie poate fi acceptată ca motiv pentru a acorda unui cuplu homosexual (dar şi unei alte comunităţi casnice oarecare) toate drepturile prevăzute de lege. Legea trebuie însă denumită altfel. Sintagma încetarea discriminării trebuie să dispară şi trebuie menţionat că nu mai pot fi acordate şi alte drepturi. Pentru a sublinia că încheierea unei căsătorii are în mod simbolic o importanţă mai mare decât încheierea unui parteneriat casnic de acelaşi sex, căsătoria şi parteneriatele casnice de acelaşi sex ar trebui să fie înregistrate de autorităţi diferite. Însă deoarece căsătoria face un serviciu deosebit societăţii doar atunci când bărbatul şi femeia concep copii, căsătoriei ar trebui să-i fie acordate avantaje materiale faţă de parteneriatele casnice de acelaşi sex doar atunci când este evident că soţii doresc şi se străduiesc să aibe copii. Soţilor fără copii trebuie să li se acorde dreptul de a adopta copii doar dacă pot demonstra că nu pot concepe copii proprii din motive biologice. Dreptul de a beneficia de avantaje materiale trebuie să intre în vigoare odată cu naşterea primului copil viu (sau din momentul adopţiei pentru soţii care pot demonstra că nu pot concepe copii proprii din motive biologice). Părinţii ar trebui să nu piardă aceste avantaje nici în cazul nefericit al decesului unicului copil (aici nu este vorba despre alocaţia pentru copii – aceste avantaje se referă la impozitarea veniturilor soţilor). Părinţii trebuie însă privaţi de aceste avantaje dacă li se retrage dreptul de a-şi educa (îngriji) copiii. Văduvii şi văduvele care provin din căsătorii care au beneficiat de aceste drepturi până la moartea unuia dintre soţi, trebuie să beneficieze de drepturi speciale.
21. 07. 2002

Acest articol a fost publicat luni, 31 iulie 2006 la rubrica Polemica.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.