De ce ar vrea unii sa fie in centrul atentiei cu orice pret, ignorind si inlaturind cu dispret confratii?
Am observat ca acest gen de existenta este dus de cei ce aduc un prea mic aport intelectual in societate. Reusita lor se datoreaza unor sisteme sociale, existente, insa anacronice.
Cu cit un individ vine cu mai multe realizari intelectuale, la marea zestre civilizatoare, se dispune singur in limitele unui bun simt si respect fata de semeni si vietile lor. Atunci cind se iese in fata prin mecanisme sociale sau utilizind inteligenta altora, se intimpla dezastrul. Acestia nu inteleg ce li se intimpla, ridica osanale zeilor drept multimire pentru grandioasa lor reusita. Din pacate neintelegerea mecanismelor sociale ce i-au suit in functii, sau le-au facilitat accesul la mari averi, ii fac sa se autoaduleze si sa dispretuiasca semenii si problemele acestora.
Stim cu totii schimbarile colegilor nostrii deveniti sefi. Brusc nu ne mai cunosc, nu ne mai inteleg, nu ne mai iubesc si nu ne mai agreeaza in mediul lor. Mai mult, incep sa ne subjuge, sa ne anihileze, sa ne faca sa ne simtim inferiori. Si cind te gindesti ca nu au urcat decit o amarita de treapta mai mult ca altii. Scara este uriasa. Mereu vei intilni trepte deasupra ta, oricit de sus vei fi ajuns.
Acest sistem social te face vulnerabil in fata sefilor de orice natura si puternic peste capetele si suferintele celor cu sanse mai mici ca tine. Mecanismele sociale favorizeaza astfel de fenomene, folosind scuze ca: respectarea traditiilor istorice, rentabilitatea economica…
Asadar societatea a inventat ierarhia, aceasta boala cumplita, careia i se supun toti indivizii. Putinii libertini cu greu isi vor gasi logica si linistea fireasca, naturala. Ierarhia ne face mai singuri, mai putin comunicativi. Respectul de sine scade pina la anihilare. Putem fi usor manipulati.
Este cumplit sa vedem cum pina si cele mai sarace paturi sociale isi creaza subnivele de referinta. Un sarac este superior unui cersetor, iar un cersetor este superior unui hot. Numai ca hotul neprins are toate sansele sa cumpere orice pozitie sociala.
In societatea romaneasca intilnim toata gama de manifestari umane, ierarhia fiind destul de bine conturata, ceva mai slaba la baza societatii, dar mai accentuata la virfuri. Nu lipseste nici o varianta posibila. Tranzitia a acordat credit deplin si justificare oricarei magarii cu trimitere la ierarhie. Insasi moartea lui Ceausescu a fost semnalul redistribuirii ierarhiei, Iliescu, Roman & Co., fiind artizanii noilor postari.
Problema este cit ne convine sa facem parte din sisteme sociale ierarhice. Cei ce urca sunt de regula multumiti. Insa procentul celor care urca este infim, desi inghite cea mai mare parte a drepturilor de orice natura.
Dar ce nu face societatea sa creeze sanse de suis rapide! A creat ideea de drept de suis justificabil prin: obtinerea de licente scolare, merite in medii exclusiviste, grade militare, posibilitati materiale, nastere in familii suspuse …
Este uimitor ce efort social este depus numai si numai pentru ierarhie!
Din pacate un efort dus pina la minim, abia vizibil, este depus pentru a reda dreptul la unicitatea individului, dreptul la iubire si optiune, dreptul la umanism real…
Poate ca tocmai falsul ideal al fericirii materiale, a condus societatea la subjugarea ei ierarhiei. Astfel toti cei ce accepta ierarhia vor intelege cu timpul durerea palmei intoarse. Aceeasi societate ii va trata cu raceala, vietile lor avind efemera structura a fantomelor. Caci, fara iubire si daruire ce mai suntem?
1. Titlul este banal; nu atrage.
2. Obiectul discursului este vital.
3. Nu se identifica, cauzele existentei ierarhiei. O asemenea operatiune v-ar fi impins intr-o zona fierbinte a gandirii asupra omului si ordinii. Iehova insusi este neputiincios in fata necesitatii ierarhiei. Ierarhia este o necesitate careia el i se supune neclintit. Biblia prescrie ierarhie sclavagista in lume. Dracul insusi are nevoie de supunere.
4. Solutia dv. practica este infantila, femeiasca, morala, religioasa, minora adica nepotenta.
Se pare ca am atins din nou un subiect plin de ghimpi. Este cu adevarat un act curajos, acela de a gindi o lume fara ierarhie. Rezulta ca lumea este atit de bolnava in acest sens, incit nu mai este nimic de facut.
Oare exista printre piesele unui mecanism una mai importanta ca alta? Orice piesa eliminata va duce la distrugerea functionalitatii. Pot exista in acest mecanism diferente de material, dimensiune, rezistenta…, insa nici o diferenta de ierarhie. In descrierea unei inventii toate elementele ce caracterizeaza aceasta sunt legate intre ele, asemeni elementelor unei societati fara ierarhie.
Insa nu imi fac de loc iluzii ca ar putea exista o astfel de societate, poate doar citeva clipe de intimitate, cum ar fi imaginea unor colegi la o masa la o berarie, moment cind “fratia” colegiala atinge cote maxime. Cum totul este relativ si aceste slabe manifestari ale unei societati neierarhice pier la fel cum apar.
Exista insa in firea omului si astfel de manifestari neortodoxe. Exista si oameni ce se considera infratiti si nu subalterni si sefi. Prietenia adevarata este o astfel de situatie. Ierarhia are cu adevarat un mare dusman in prietenie.
Vedem ce dezastruasa este ierarhia biologica impusa de suprematia umana. Am reusit in citeva mii de ani sa distrugem intreg echilibrul natural al Pamintului.
In plus omenirea a inceput sa isi cam bata joc de ceea ce natura a realizat ca esential in existenta: sexualitate, colectivitate, naturalete…
Poate ca ar fi timpul ca un colectiv de cercetatori sa inceapa un studiu pluridisciplinar legat de posibilitatile infinite de a realiza si exista societati umane. Astfel ar putea fi alese acele variante viabile de civilizatie, fara a mai fi utilizate forta de orice natura. Experimentarea societatilor sunt extrem de dureroase.
Desigur ca in biblie se vorbeste de ierarhie. Sunt insa mii de ani de cind a fost scrisa si in plus nu mai suntem in sclavagism. Pe atunci omul nu era decit o forta dezorientata in necunoastere. Ceva trebuie sa se fi intimplat de atunci. Exemplele date de trecut nu sunt in toate cazurile fericite.
E bine totusi ca se mai poate discuta despre astfel de probleme, altfel am fi fost incurabili. Mai avem o mica sansa in fata tavalugului naturii, care va incerca sa reechilibreze fortele existentei, nivelind societatea umana ca pe un musuroi sub vinturi si ploi in avalansa.
Gh. Parascan