La mesajul de ajutor pe care prin expozitia sa, Viorica Cocioiu a incercat sa il inainteze oficialitatilor bacauane, s-a raspuns cu numeroase promisiuni.
Viorica Cocioiu, aflata in timpul unui tratament dificil si costisitor, in urma unei boli necrutatoare, a sperat ca va primi din partea celor indrituiti un dram de sprijin. Membra a Uniunii Artistilor Plastici, a activat ani intregi in viata artistica romaneasca, atit cit i se permite unui pictor roman sa “existe”.
Sunt oare oficialitatile romanesti deschise unor gesturi umanitare?
Din pacate, dupa o experienta de o viata in domeniul creatiei, am constatat ca numai pasionatii, sufletistii si inaltele spirite, sunt capabile de gesturi de sprijin.
Desi milionari, in dolari, multi din alesii zilei, responsabili cu arta si creatia romaneasca actuala, nu numai ca ignora nevoile reale ale comunitatilor artistice etc., dar nu sunt capabili nici macar sa contribuie, chiar si modest, la implinirea un gest de recunostinta fata de cei ce se daruiesc cu trup si suflet spiritualitatii natiei.
Mai mult, se fac ca nu stiu de fondurile destinate achizitiilor de arta de catre primarii si Consilii Judetene, uita sa includa in activitatea lor proiecte de spijin fata de artistii aflati in nevoie…
Aceleasi oficialitati nu uita insa sa acorde tot sprijinul lor “artistilor” de partid, nu uita sa le acorde toate drepturile imaginabile, excursii in strainatate, fonduri de achizitii, locuinte si ateliere de stat.
Dovezi?
La cererea de ajutor solicitat de artistii independenti primariilor si Consiliilor Judetene, se raspunde respectuos cu scuze si “impotente”. Pe aceste petitii, poti intilni semnaturi ale unor primari celebri, sau persoane importante din viata politica.
Acestia au promis atitea la votare.
Spre exemplu primarul Bacaului, Stavarache, imi inghesuia zilnic in cutia postala C.V.-ul sau de inventator, de om al marei creatii tehnico-stiintifice… Ei bine, la doar doua luni, avea sa imi elibereze o nota de “impotenta” umanitara, tocmai pe acest subiect: creatia bacauana. Un zvon fugar avea sa sustina o posibila achizitie de catre primar, din opera Vioricai Cocioiu. Zvonul s-a dezumflat insa curind. La fel si proaspatul membru al Uniunii Scriitorilor, dijmuitorul fondurilor culturale judetene, ilustrul poet Mitocaru, avea sa refuze un real sprijin. Pe el il cred! Il inteleg chiar. Anul trecut facea scandal national, sprijinind vinzarea Galeriei “Alfa”, galerie plastica devenita istorie.
La drept vorbind, orice refuz acordat cu brio artistilor liberi de politic, oficialii isi rezerva drepturile de a cheltui interesati fondurile comunitatii destinate culturii.
Ziarele tocmai bat moneda pe subiectul premiilor intr-o mare expozitie plastica. Nu ma mai mir de loc. Un singur premiu local. Mereu, mereu acelasi personaj. Premiat acum 30-40 de ani, premiat si astazi cu o consecventa de invidiat. Omul, a stiut sa se strecoare. Mereu in fruntea fenomenului cultural-politic!
Si lista exemplelor poate continua.
Dar ma opresc aici.
Subiectul pe care il semnalez are o conotatie adanca. Nu vizeaza „aratarea cu degetul” a unor persoane, ci „aratarea cu degetul” a unui mod de manifestare a nepasarii fata de situatia unor colegi artisti. Cererea unui ajutor, negat din motive … nemotivate. Trist.