Fondurile private de pensii sunt fonduri de acumulare urmata de distributie si au in vedere urmatorii factori:
O perioada de acumulare (varsta de pensionare ex. 65 ani – varsta actuala a depunatorului)
O perioada de distributie (mortalitatea anticipata a depunatorului – varsta de pensionare)
In cazul anuitatilor minime garantate, mortalitatea anticipata face parte din calculul lor. Problema de calibrare a fondurilor de anuitati minime este complexa pentru ca investitori diferiti cu mortalitati diferite depun sume diferite in functie de salariile pe care le au, si mai ales datorita faptului ca potrivit legii actuale, investitorii pot intra in sistem la varsta 30 de ani dar nu mai tarziu de 50 de ani, deci proaspetii pensionari pot avea la o extrema 15 ani de acumulare, iar la extrema cealalta 35 de ani de acumulare. Aceste variabile creeaza necesitatea ca valorea de piata sa trebuiasca sa fie urmarita per contributor la fondul de pensii (investitor) pentru a determina beneficiile fiecarui pensionar.
Datorita asteptarii de viata diferita intre barbati si femei, beneficiile vor fi diferite intre barbatii si femeile care intra in plan la aceeasi varsta, castiga acelasi salariu si contribuie aceeasi suma.
Contributiile trebuie calculate individual si datorita faptului ca salariile fiecaruia pot inregistra cursuri diferite, si astfel suma lunara contribuita poate diferi.
Pentru a se asigura viabilitatea fondului este de dorit ca sa se garanteze o suma minima si restul fondul sa plateasca dividende actionarilor pentru a nu complica problemele de calibrare (vom vedea mai incolo).
Actionarii vor fi toti contributorii maturi (care au trecut de varsta de 65 de ani); cota de piata se calculeaza ca valoarea matura a fondului (valoare totala mai putin acumularile nemature in curs).
Cota de piata individuala se calculeaza ca valoare individuala a capitalizarii la maturitate, capitalizata in continuare la randamentele lunare medii de dupa maturitate mai putin distributiile capitalizate si ele in continuare la randamentele lunare medii. Suma acestora egaleaza in toate cazurile valoarea de piata a fondului la data respective minus partea nematura (a contribuitorilor nematurati). Pentru a se evita frauda e bine ca sa existe separare intre aceste parti – intre partea nematura a fondului si partea matura.
In toate cazurile calculatorul de risc (valoarea prezenta a tuturor anuitatilor/ depunerilor individuale compusa lunar la randamentele medii lunare ale fondului care se vor calcula) mai putin suma distributiilor istorice trebuie sa egalizeze valoarea de piata a fondului calculat ca suma a tuturor pozitiilor fondului.
Pentru ca piata de capital din Romania a devenit impredictibila (este nevoie de cel putin 25 de ani de functionare neintrerupta pentru a se vedea severitatea cea mai mare a unei caderi si a se derula teste de stress si extrapola pe downside in lipsa unor instrumente de hedging care ar ingheta dowside-ul), pentru a nu face ca aceste fonduri sa urmareasca oportunitati de investitii straine din cauza dispersiei prea mari, este foarte important sa se calculeze rata dobanzii fara risc si estimarile de randament a anuitatilor contribuite sa fie compuse cu aceasta rata. Problema europeana este insa ca rata de randament minim este de obicei sub rata inflatiei (dupa 1990 randamentul indexului obligatiunilor corporative indexate la rata inflatiei l-a depasit constant pe cel al obligatiunilor neindexate ceea ce arata ca Banca Centrala Europeana este inceata in a ridica dobanzile de referinta la aparitia semnalelor inflationiste.)
Poate asta e si cauza pentru care majoritatea fondurilor de pensii europene pastreaza bani in sistemul American, pentru ca actiunile sunt nepredictibile si nu se pot controla cu optiuni individuale decat in cazul in care fondul a atins deja o anumita cota de piata care trebuie inghetata pentru a se putea plati anuitatile pe structura respectiva de maturitate.
In cazul in care fondul ajunge la o valoare de piata care garanteaza distributiile minime inainte cu 4 ani de termenul de incepere a distributiilor, atunci valoarea de piata trebuie inghetata in sensul de calcul al randamentului minim – sa spunem 4% pe an si atunci 82,19% (100/(1+0.04)^4) trebuiesc alocati pe parcursul a 4 ani in instrumentele lichide fara risc care dau randamentul de 4%, iar restul pot fi atunci alocati in instrumente cu grad mai mare de risc, dar care pot da un randament mai mare.
Problema este insa de crestere constanta in anii de nedistributii, si de alocare in instrumente de crestere a partii nemature a fondului. In acest caz alocatia optima este intre actiuni si optiuni pe actiuni(care in Romania inca nu exista) si obligatiuni corporative.
Deci trebuie plecat de la bonduri corporative si actiuni municipale, cu un anumit hedging daca e posibil, si totodata companiile de asigurari sa participe cu contracte de garantare, neexistand Credit Default Swapuri pe piata romaneasca. Daca nu fondurile vor licita la emisiunile de trezorerie ale statului. Probabil ca o rata de default pe credit rating trebuie facuta de fond pentru ca ratingurile sau lipsesc, sau sunt partinitoare.
Concluzia e urmatoarea: in Romania datorita structurii pietei de capital momentan toate fondurile de pensii vor fi venture capital si daca nu investesc banii in strainatate majoritatea vor avea probleme de lichiditate, alocatie si de calibrare. In lipsa unor instrumente de hedging ca optiuni pe actiuni si contracte de garantare a riscului de credit pe obligatiunile corporative (CDSuri), gradul de risc al investitiilor nu poate fi controlat, existand riscul ca sa nu se poata diferentieze investitional intre fondurile de investitii agresive care isi pot permite acest lucru, si fondurile de pensii care datoreaza obligatia de prudenta membrilor.
Singura solutie viabila de a face ca resursele acestor fonduri sa ramana pe piata de capital din Romania si sa o intareasca este fie ca statul sa creeze un superfond dupa modelul American care sa urmareasca depunerile individuale si care sa aiba volumul necesar de a face venture capital viabil in urmatorii 15 ani, fie ca acestor minifonduri sa li se permita sa acorde imprumuturi ipotecare si opereze in domeniul securitizarilor de creante.
Este de dorit ca pe termen scurt BNR sa intervina la bursa pentru a stabiliza PERul intreprinderilor viabile undeva pe la 15.
®LTG Risk International 2006