1. In memoriam (1)
2. In memoriam (2)
3. Cannes 59
IN MEMORIAM (1)
Zoe Dumitrescu–Buşulenga (1920-2006) – “Această profesoară hiper-cultă şi-a inaugurat lunga serie de lucrări cu unele consacrate literaturii române. A început să scrie volume doar cînd condiţiile de minimă libertate i-au permis să spună exact ceea ce credea. Şi astfel şi-a publicat prima carte semnificativă la vîrsta de 43 de ani. Studiul ei despre Creangă (1963) a marcat o schimbare de perspectivă şi o realizare a dezideratului călinescian din urmă cu un război, acela privind necesitatea de a-l analiza pe Creangă ‘în mod strict estetic’. De fapt, Creangă şi apoi Eminescu erau priviţi de Doamna Zoe de la înălţimea literaturii europene şi judecaţi drept cele mai tipice produse româneşti din literatura universală. […] Acolo unde Doamna Zoe ajungea să joace un rol de conducător, aria civilizaţiei se extindea în mod automat. Iar în funcţiile mai mult sau mai puţin înalte pe care le-a avut nu a făcut niciodată rău, ci doar bine – cît mai mult bine. Doamna Zoe a rămas mereu Doamna Zoe. În România a reprezentat un caz rarisim, poate unic.” (Mihai Zamfir, România literară, Nr. 20, 19 mai 2006)
Iordan Chimet (1924-2006) – “Iordan Chimet e un personaj neverosimil în lumea noastră, stînjenitor de curat, un fel de înger glumeţ şi băutor de bere, care mai crede în miezul ingenuu şi bun ascuns în semeni, deşi realitatea îl contrazice mereu. […] Poet, prozator, eseist, critic şi istoric de artă, de cinema, scenarist şi traducător, Iordan Chimet şi-a păstrat peste mode şi timp candoarea, capacitatea de a admira şi iubi, încîntarea în faţa miracolelor vieţii (‘nu, serios, eu chiar cred în miracole şi am avut parte de ele’), năstruşnicia ludică, pasiunea pentru eroii arhetipali care vin de hac răului. O frumoasă nebunie optimistă în stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît şi ticăloşie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulţi ca el. Şi-a asumat din adolescenţă răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertăţii spiritului, a demnităţii, atît de primejduite în veacul absurd XX.” (Adriana Bittel, Romnia literară, Nr. 45, 17-23 noiembrie 2004)
IN MEMORIAM (2)
Jean-François Revel (1924-2006) – “Filozoful convertit la gazetărie, flirtînd, o perioadă, cu ideile de stînga, devine, ulterior, unul dintre analiştii cei mai lucizi ai comunismului şi un pamfletar redutabil. El aparţine însă unei categorii rare de indivizi gînditori, cei al căror simţ critic nu se epuizează în grandilocvenţă ori formule asasine, dar care ajunge să lovească cu o precizie chirurgicală. Nimic în proza lui Revel nu are aerul acru ori fetid al polemicilor franceze, nu ‘la petite phrase’ îl interesează, nici ferocitatea în sine ori ascuţimea limbii. […] Întreaga operă a lui Revel este, la o privire atentă, o lecţie de salubritate intelectuală. Şi poate că descompunerea comunismului în Europa răsăriteană datorează ceva acestui indisciplinat care a înţeles, înaintea altora, că împăratul era gol puşcă, iar mitul egalitar şi colectivist una din formele cele mai tragice ale instumentalizării urii de clasă.” (Luiza Palanciuc, Observator cultural, Nr. 63 (320), 11-17 mai 2006)
Jaroslav Pelikan (1923-2006) – “Autor al unui număr de aproape 40 de cărţi, de la prima, scrisă la 30 de ani şi intitulată From Luther to Kirkegaard, şi pînă la cea de exegeză a Faptelor Apostolilor, scrisă la 80 de ani, Pelikan a tratat subiecte dintre cele mai diverse şi mai neaşteptate, de la istoria şi filozofia antică greco-latină şi pînă la literatură şi muzică ori istoria Constituţiei americane – pentru a nu mai aminti de istoria doctrinei creştine, domeniul său preferat. El a fost traducătorul şi editorul a 22 de volume din seria intitulată Luther’s Works, publicate în America. Dintre toate cărţile sale, pe care nu le enumerăm aici in extenso, tratatul în cinci volume The Christian Tradition: A History of the Development of Doctrine (1971-1989) este capodopera sa, cu care se mîndrea cel mai mult. Cele peste 2.100 de pagini au însumat aproape două decenii de muncă. Tradusă aproape în toate limbile, de la franceză, germană şi pînă la rusă şi chiar chineză, Tradiţia creştină era socotită de Pelikan singurul lucru pentru care ar putea fi amintit peste veacuri: If I am remembered, at some point in the future, it may well be for that, spune cu modestie profesorul.” “La moartea lui Pelikan, rectorul Universităţii Yale, Richard Levin, spunea: ‘Profesorul Pelikan a fost cel mai prolific şi împlinit savant de la Yale’.” (Nicolai Buga, Observator cultural, Nr. 67 (324), 8-14 iunie 2006)
CANNES 59
Magda Mihăilescu: “Cea mai importantă manifestare cinematografică din lume, al doilea eveniment în ordinea mediatizării (4.000 de ziarişti) după Jocurile Olimpice, a acumulat cu anii dispozitive ce-i asigură unicitatea. Sînt şi alte festivaluri importante pe mapamond, dar Cannes-ul şi-a cucerit statutul de reper esenţial în înţelegerea fenomenului cinematografic din toate unghiurile: estetic, sociologic, istoric, vedetistic, comercial. Aşa cum arată el acum, este opera celui supranumit cînd un Macchiaveli, cînd un Stradivarius – Gilles Jacob, delegat general din 1978, preşedinte din 2001.” (Observator cultural, Nr. 67 (324), 8-14 iunie 2006)
Laurenţiu Brătan: “Marele perdant [de la Cannes] e, fără îndoială, Pedro Almodóvar, care a semnat, cu Volver, poate cel mai bun film al carierei sale de pînă acum. Rocambolesc la limita nebuniei, cu o poveste adorabil de falsă şi, ca de obicei, melodramatică, un imn închinat Femeii, Volver ar fi meritat mult mai mult decît premiul pentru scenariu (Pedro Almodóvar) şi pe cel pentru ansamblul interpretării feminine (şase actriţe, printre care Penélope Cruz şi Carmen Maura).” (22, Nr. 847, 30 mai – 5 iunie 2006)
INFO: “Filmele româneşti au obţinut trei premii la Cannes: Caméra d’Or şi Europa Cinemas pentru A fost sau n-a fost? [prezentat sub titlul 12:08 East of Bucharest] de Corneliu Porumboiu şi Premiul de interpretare al secţiunii Un Certain Regard, primit de Dorotheea Petre pentru rolul din Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii de Cătălin Mitulescu. Premiul Caméra d’Or este acordat celui mai bun film al unui debutant. În Festival a mai fost prezentat un alt film românesc, în secţiunea Semaine de la critique: Marilena de la P7, în regia lui Cristian Nemescu. Anul trecut, Cristi Puiu, cu filmul Moartea domnului Lăzărescu, a cîştigat premiul Un Certain Regard.” (Observator cultural, Nr. 66 (323), 1-7 iunie 2006)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) (100-150 K). Se afiseaza saptaminal (de obicei lunea) pe Thymos.ro – site de puzzle cultural. “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!” (Alex. Leo Serban). Se distribuie la 1.250 de abonati in weekend.
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV (100-150 K). Contribuie la educatia cinematografica, dezvoltarea spiritului critic si vizualfabetizare. “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu) Se distribuie la 1.050 de abonati in weekend.
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. (50-100 K) “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu) Se distribuie la 1.350 de abonati in weekend.