(Acest articol este traducerea unei polemici purtate în ianuarie 2005 în forumul FAZ „Warum bekommen die Deutschen keine Kinder mehr?” (De ce nu mai fac nemţii copii?))
G. Cionoiu, 22.01.2005
Teza principală a cărţii jurnalistei Frances Stonor Saunders ’’Cine plăteşte oalele sparte… (CIA şi cultura în timpul Războiului Rece)’’ este că CIA a transpus în practică în anii ’50 şi ’60 un program special al cărui scop a fost influenţarea intelectualilor de stânga necomunişti marcanţi din Europa Occidentală. Sunt ferm convins că transpunerea în practică a acestui program nu a fost întreruptă şi că este continuată şi astăzi iar apariţia postmodernismului ca ’’supraideologie’’ îmi confirmă afirmaţia. Vă rog să reflectaţi asupra următoarei întrebări: unde se poate organiza mai bine o mişcare muncitorească (sindicală) care să poată pune probleme serioase oligarhiei capitaliste – într-o societate morală sau într-una decadentă? Repet – până şi conducătorii Romei antice ştiau că plebeii pot fi liniştiţi cu ajutorul circului oferit de stat.
Banii necesari pentru finanţarea circului sunt puşi în mod evident la dispoziţie de către oligarhia capitalistă – de către dreapta, dar tendinţa de a se implica în circ provine din stânga spectrului politic. Acest aparent paradox se bazează pe definirea imprecisă a noţiunilor ’’stânga’’ şi ’’dreapta’’. În mod convenţional i se asociază ’’dreptei’’ tendinţa statului de a înrobi individul iar ’’stângii’’ tendinţa individului de a aspira către libertatea absolută – inclusiv tendinţa de a încălca limitele moralei, care au fost create pentru a împiedica descompunerea societăţii şi autodistrugerea individului însuşi. În mod convenţional se consideră că oamenii care vor să încalce în domeniul eroticii toate limitele ar fi de ’’stânga’’ şi că oamenii care se opun încălcării acestor limite ar fi de ’’dreapta’’. Este evident că în acest cadru decadenţa societăţii postmoderne provine atât din ’’dreapta’’ cât şi din ’’stânga’’ – mai exact spus, banii provin din ’’dreapta’’ iar prostia din ’’stânga’’.
Cadrul intervalului politic ’’stânga’’ – ’’dreapta’’ ar fi doar atunci corect definit, dacă limitele sale ar fi constituite de noţinile ’’cetăţean conştient’’ – ’’stat totalitar’’. Noţiunea ’’conştient’’ presupune însă o componentă transcendentă. Cei care se lasă seduşi de propaganda postmodernă susţin că acţionează în numele libertăţii atunci când depăşesc limitele ruşinii şi ale eroticii considerate până acum normale. Cei care nu acceptă depăşirea acestor limite în numelele libertăţii de conştiinţă (motivată de obicei religios – libertate iudaică, creştină, islamică, etc.) se află la polul opus. În aceste condiţii ar fi evident cine sunt cei de ’’stânga’’ şi cine sunt cei de ’’dreapta’’, dacă oligarhia capitalistă, care impune prin violenţă mediatică erotizarea societăţii, este considerată de ’’dreapta’’.
O definire exactă a cadrul intervalului politic ’’stânga’’ – ’’dreapta’’ este însă nedorită. Semiidioţii care participă entuziaşti la Loveparade ar accepta cu greu că sunt simple marionete ale oligarhiei capitaliste şi că ar trebui consideraţi de ’’dreapta’’. Este mult mai convenabil să fie lăsaţi să creadă că ar aparţine ’’stângii’’, căci astfel oamenii care ţin la convingerile lor în numele libertăţii religioase nefalsificate pot fi excluşi de pe scena politic corectă. În lumea postmodernă cei care susţin o convingere politic incorectă nu sunt internaţi în lagăre de concentrare, dar sunt marginalizaţi şi etichetaţi ca fundamentalişi, susţinători ai teroriştilor sau nebuni. Acesta esta marea realizare a generaţiei ’68. Respect!
Notă: precizez că decenii de-a rândul Loveparade a fost catalogată ca eveniment politic corect, landul Berlin preluând integral costurile organizatorice. Doar cu trei ani în urmă, datorită situaţiei bugetare catastrofale, landul Berlin a decis că Loveparade trebuie considerată doar prilej de distracţie şi că organizatorii trebuie să suporte respectivele cheltuieli – este vorba în primul rând de cheltuielile pentru igienizarea necesară după trecerea alaiului. Trebuie însă menţionat faptul că o serie de organizaţii de tineret, printre care numeroase organizaţii şcolare şi comunităţi bisericeşti lutherane continuă să prezinte evenimentul ca fiind o manifestaţie politic corectă şi organizează excursii de participare finanţate în bună măsură din bani publici.
va urma