Ce poate fi destinul daca nu un program pe care il urmam fara sa clipim, fara ca macar sa ne dam seama? Oare suntem acest program? Oare putem fi liberi cu adevarat?
Pina in clipa nasterii nimic nu a depins de noi! Si, nici multi ani dupa aceea. Inima bate fara sa ne intrebe. considera ca este libera sa actioneze dupa vrere. De fapt, reactionam la stimulii exteriori si interiori. Suntem la fel ca piatra plecata in modifica traiectoria, destinul. Hotaririle noastre au ca pornire un motiv. Fara sa ne , motivele genereaza traiectorii existenta in afara legitatilor naturale si sociale. Socialul va respecta mereu legile naturii. Poluarea este tocmai faptul ca socialul actioneaza direct asupra naturii, nu in afara ei.
Sa privim destinele vedetelor noastre actuale. Credeti ca puteti modifica Becali, sau Iliescu? Credeti ca ei insisi, sunt eului si libertatii acestuia? Ar fi fost mai normal ca ei sa se retraga si sa ceara iertare poporului roman. Abia va intimpla niciodata. Practic lumea ne demonstreaza clar ca suntem doar simple , nici macar noastre nu ar fi decit scintei, sclipiri, autodefinirii de sine. Liberul albitru ar semana cu zgomotul pietrelor ce se ciocnesc pe traiectorii cosmice.
Doar Lui. Vrea sa ne alegem singuri, daca sau nu sa fim liberi. Poate ca numai astfel, din traiectoriile unor pietre vom deveni stele ce vor refuza stingerea.
Domnule editor,
Din consideraţie pentru eforturile pe care le faceţi, vă rog citiţi articolul „Programul numit … Destin” al dlui Gheorghe Parascan.
Eu, unul, nu am înţeles nimic. Sunt multe fraze prolixe.
Traian Ioan
Trebuie sa fie o eroare nefericita.
Materialul are urmatorul continut.
autorul
PROGRAMUL NUMIT…DESTIN
Ce poate fi destinul daca nu un program pe care il urmam fara sa clipim, fara ca macar sa ne dam seama? Oare suntem capabili sa iesim din acest program? Oare putem fi liberi cu adevarat?
Pina in clipa nasterii nimic nu a depins de noi! Si, nici multi ani dupa aceea. Inima bate fara sa ne intrebe. Biologicul din noi este independent de vrerea noastra, fiind strins legat de legitatile fizice. Atit bucuriile cit si tristetile noastre au salasul in exteriorul nostru. Doar constiinta noastra considera ca este libera sa actioneze dupa vrere. De fapt, reactionam la stimulii exteriori si interiori. Suntem la fel ca piatra plecata din prastie. Nu ne putem modifica traiectoria, destinul. Hotaririle noastre au ca pornire un motiv. Fara sa ne dam seama, motivele genereaza traiectorii previzibile. Tocmai de aceea este atit de greu sa ne purtam existenta in afara legitatilor naturale si sociale. Socialul va respecta mereu legile naturii. Poluarea este tocmai faptul ca socialul actioneaza direct asupra naturii, nu in afara ei.
Sa privim destinele vedetelor noastre actuale. Credeti ca puteti modifica destinul unui Becali, sau Iliescu? Credeti ca ei insisi, sunt capabili sa isi schimbe vietile? Nu se vede oare atit de clar ca ei se infing in legitatea propriului destin pina la autodesfiintarea eului si libertatii acestuia? Ar fi fost mai normal ca ei sa se retraga si sa ceara iertare poporului roman. Abia atunci ar fi fost demonstrat ca suntem liberi sa alegem! Acest lucru insa nu se va intimpla niciodata. Practic lumea ne demonstreaza clar ca suntem doar simple programe. Pericolul imens este acela ca este posibil ca socialul sa fie pur si simplu o alta legitate naturala. In acest caz, nici macar visele noastre nu ar mai fi altceva decit traiectorii de pietre. Simturile noastre nu ar fi decit scintei, sclipiri, forte electromagnetice. Si, intr-o astfel de lume, libertatea insasi nu ar fi decit iluzia autodefinirii de sine. Liberul albitru ar semana cu zgomotul pietrelor ce se ciocnesc pe traiectorii cosmice.
Doar Dumnezeu ne poate darui libertatea de a alege. Poate ca tocmai de aceea El ne lasa pe noi sa alegem crezul in puterea Lui. Vrea sa ne alegem singuri, daca sau nu sa fim liberi. Poate ca numai astfel, din traiectoriile unor pietre vom deveni stele ce vor refuza stingerea.