locuiam oligofren in sanul Cibelei
pluteam amandoi cu jonca pe delta Floyd in spatiul Pink al unei iubiri stabile de statuie antica cu vermicularul marmorat minor, dar nu ma mai vezi, esti afundata in malicioase subiecte de pe coperta unui zile cu batranele duse de colo colo cu sarsanaua ta plina de lambrozie, nu te mai satisfac carnivorule? imi ziceai bicicland la petalouda ruginita, ai sufletul poros, ti se vad minciunile pe scena care se tot micsoreaza potrivita cu decrepirea ta ireversibila, degeaba pui voci carbolescente in culise, degeaba stai in ligheanuri cainandu-ti corectitudinea fata de subretele conceste, neplatite cu plecaciuni cat sa ti se vada heteropodul orgolios umflat buba, esti beat crita la betii cu conchistadorii de peste maidan, degeaba tii discursiuni in latina caprelor ce plutesc cu tine in lighean, ele nu sunt femei, nici macar amante nu-s, neconforme la apel viclenele, sa nu apuc io ziua de maine, sa nu ma cheme Cibele, daca nu iti pun carbuni arsenici in supa si sticle in sandale pe cand alergi vaicarit, tarandu-te pe plaja vida spre stanca sariturilor tale diurne in neant…