Aseară, 21 aprilie, am închis televizorul imediat după ce am văzut cum a început principala emisiune de ştiri a zilei (orele 19, canalul Pro-tv).
Ca de obicei, cu vocea-i inconfundabilă şi cu debitul verbal de nestăvilit, parcă repezindu-se la telespectatori, Andreea Esca reia – a câta oară? elogiul măreţei noastre victorii la fotbal. Steaua uber alles!
Stop pe telecomandă!
Aproape 6000 de persoane au fost evacuate din cauza inundaţiilor care au afectat 12 judeţe. Aproape 150 de localităţi se află sub ape şi se aşteaptă să apară altele… Diguri sparte la comandă, diguri spulberate pe unde a vrut Dunărea. Familii pe câmp, în corturi, sub folii de plastic sau sub cerul gol. Acum aflu că s-a spart şi digul de la Oltina, pe lângă Constanţa, ameninţând alte sute de case.
Dar echipa Steaua a învins! Suntem tari! Suntem nemaipomeniţi!
La Bistreţ, soldaţi, ţărani, lume de tot felul încearcă să mai ţină digul în picioare cârpindu-l cu pămant, cu saci de nisip, cu ce au la îndemână…
Biete furnici! Digul dă semne că va ceda curând. Dunărea, ca un monstru dezlănţuit, se tot lăţeşte peste pământuri.
Case crapate, case complet dărâmate, case sub şi între ape. Din morminte ies sicriele. Bisericile abia se mai ţin; dintr-una se vede doar crucea din vârf.
Peste secole, arheologii vor reconstitui istoria: Cultura de Rast, de Dolj, de Dunăre.
Vin maşini cu ajutoare: ouă roşii, cozonaci, pască. “Aceste ajutoare sunt din partea… care nu au rămas indiferenţi”. (Nu strică un pic de reclamă pentru firmele afaceriştilor miloşi!)
– Bună ziua, mamaie! Cum te pregăteşti de Sfintele Sărbători?
– Cum putem şi noi!
Mamaia abia se mişcă, e bolnavă, stă în faţa cortului plin de boarfe, de cutii – reporterul filmează ouăle roşii şi cozonacii primiţi în dar.
– Ce faceai dacă erai acasă?
– Ca toată lumea, maică, făceam şi eu mâncare, vopseam ouă… Mamaia îşi pune mâna la gură şi priveşte în zare, ca să apară demnă în faţa televiziunii, să nu i se vadă lacrimile.
– Te-ai spovedit? Văd că a venit preotul, s-a improvizat o bisericuţă într-un cort…
– M-am spovedit, păcatele mele…
Un purcel legat de un ţăruş la intrarea în cort râmă de zor în pământul îmbibat de apă.
– Am avut două căşi, nu mai am nimic, nimic, nici animale nu mai am. Ce-o să ne facem, nu ştiu ce-o să ne mai facem!
O femeie, alături, spală rufe într-un lighean.
– Spăl cămaşa asta să merg la Înviere, dar nu cred că se usucă până diseară…
Vântul împrăştie hârtii, sticle goale…
Sosesc alte ajutoare, de data asta din partea pompierilor şi a unor persoane particulare. Oamenii se înghesuie să fie mai în faţă. Printre sinistraţi s-au strecurat şi alţi amărâţi din satele încă ramase în picioare. Primesc ceva pe gratis pentru prima oară în viaţă. Poliţia e cu ochii pe ei, gata să le întocmească dosar penal. Hoţii!
Oameni disperaţi, inundaţi, săraci, bolnavi, bătuţi de soartă.
Banii pentru diguri au luat alte căi. Lucrări de mântuială. Se vorbeşte că unele deversări “controlate” au urmărit să salveze afacerile piscicole ale unor persoane, cu riscul inundării satelor…
Ţăranii nu sunt persoane; ia, acolo, nişte prăpădiţi beţivi şi proşti.
– Paşte Fericit! le urează reporterul.
(N-a putut găsi alte cuvinte, nişte cuvinte mai simple, o urare mai potrivită cu situaţia lor? Să v-ajute Cel de Sus, Să fiţi sănătoşi, Să treceţi şi peste asta… Ce fel de Paşte fericit în aceste condiţii, în disperare?)
Oameni fără nici o putere. Nişte furnici cărora li s-au surpat muşuroaiele…
Dar noi suntem fericiţi. A bătut Steaua! Golul cutare, în minutul cutare.
În acest timp, România celor mulţi primeşte gol după gol. Steaua a învins, iar România e învinsă!
Echipa cea mare a ţării doarme somnul indiferenţei faţă de neam. Jucătorii se ceartă întruna, nu se pot suferi între ei, se încaieră pe teren.
Doar din patru-n patru an fac zid lângă poartă.
Se lucreaza puternic impotriva noastra. Trebuie sa abandonam emisiunile propagandistice antiromanesti. Ne-au luat drept prosti.
Ultimele date privitoare la inundatii:
Se estimeaza ca pagubele depasesc 150 milioane euro, ceea ce, dupa cum spun specialistii, va afecta cresterea economica pe urmatorii 10 ani, va necesita rectificarea bugetului si va duce la cresterea preturile.
Azi dimineata au cedat alte 3 diguri, in ciuda eforturilor localnicilor si jandarmilor.
Sunt peste 15.000 de refugiati din calea apelor.
Multi refugiati dorm in carute sau sub cerul gol, nu au instalate toalete, nu au ce manca.
Doar jud. Hunedoara a initiat o campanie de ajutorare pentru sinistrati.
Se pare, domnule Zob, ca e urgenta nevoie ca romanii sa se trezeasca, sa fie uniti si sa se ajute singuri.
Nu! Romania nu este invinsa si nici nu sunt doua Romanii, dupa cum nu are nici-o legatura un eveniment sportiv fericit cu nefericirea, tristetea dintr-o regiune si urgia naturii care s-a abatut asupra ei .
Nu! Romania nu este invinsa, va iesi fortificata, daca va invata din greseli. Si sa nu uitam ca soldatii si localnicii care lucreraza ore la diguri, seara se uita la meciul de la televizor si poate bucuria victoriei le da puteri.. poate este antidotul si colacul de salvare.
Viata are multiple fatete, vesele si triste.
Personal traiesc intr-un loc unde destul de des cad victime terorismului … si slava domnului reusim sa ne mentinem si pofta de viata si echilibrul, tocmai pentru ca luam lucrurile asa cum sunt.
Nu! Romania nu este invinsa, pentru ca a facut drum lung si greu, pana a ajuns unde este acum si are sanse bune sa ajunga si mai departe.
Liniste sa fie..
E normal sa existe puncte de vedere diferite. Imi pare bine ca dv. vedeti partea plina a paharului. In ceea ce ma priveste, cred ca, oricat de stralucita ar fi victoria sportiva a unui club privat (meciul secolului, s-a spus, apoi s-a plusat: meciul mileniului), nu poate trece pe locul intai cand are loc un dezastru natural de asemenea proportii, incat sa afecteze economia intregii tari timp de un deceniu. Apoi, eu traiesc aici si, daca ma gandesc bine, cred ca as putea demonstra ca exista mai multe Romanii, fara nici o punte de legatura intre ele.
Dar aveti, intr-un fel, dreptate: sa ne pastram speranta si sa ne bucuram si de evenimentele efemere, ca, altfel, ne-am imbolnavi cu totii…
O victorie la fotbal este o iluzie, parte a programului „paine si circ”.
Am locuit o vreme pe acelasi palier cu un comunist portughez, baiat tanar. Pe vemea aceea, anul trecut, Sporting Lisabona a ajuns in finala UEFA, pierzand suprinzator totusi acasa.
Uitandu-ma cu el la meciuri, am vazut ca se bucura, dar nu prea (apropo, e cam fals ce zice portarul Carlos… faptul ca romanii stiu sa se bucure cel mai frumos, incomparabil fata de portughezi, eu as zice invers, fiind la fata locului, la Lisabona, in timpul campionatului european… dar, ma rog, el jucand la Porto, am inteles ca sunt diferente de temperament relativ mari intre Porto si Lisabona, cei din nord fiind mult mai retinuti… alt aspect e ca multa din bucuria de pe strazi era intretinuta de imigrantii brazilieni, ma rog… voiam sa spun ca am impresia ca portarul Carlos ii cam perie pe romani).
Revin la vecinul meu. Vazand ca nu se bucura la fel de intens ca altii (stiam ca totusi prefera Sporting, dintre echipele portugheze, si nu Benfica, echipa poporului… apropo de Benfica, este in mod straniu echipa poporului, iubita de public, desi a fost echipa de casa a dictaturii lui Salazar… deci un fel de Steaua, ei mari si tari inainte de 1989, tot ei mari si tari si acum), l-am intrebat: „De ce nu te bucuri si tu asa de tare?”
Mi-a raspuns ceva foarte interesant: „Fotbalul e o iluzie, oamenii se descarca cu circul asta, si uita de problemele reale.” Intr-adevar, Portugalia are o economie nesanatoasa, care ar cere reactii, strigate, ca nu trebuie sa astepti sa cazi in prapastie ca sa incepi sa faci ceva. Dar, pana nu pica sandramaua, ca si in Romania, nu se ridica nimeni, toti isi varsa frustrarea in fotbal, sau alte canalizari controlate, care convin de minune clasei conducatoare, care nu are batai de cap, atata timp cat oamenii isi varsa frustrarile intr-un joc in care unii alearga dupa o minge.
Anul trecut, cand a luat Benfica campionatul, a fost nebunie pe strazi la Lisabona. Era prin Mai parca. Apoi venea vacanta, soarele toropitor, deci nimeni n-ar avea chef de vreun protest. Apoi, incepe iar campionatul, cu iluziile lui, cu Champions League. Si uite-asa trec anii, si oamenii simpli sunt niste insecte, care au iluzia ca pot schimba ceva prin vot (dar e o imbatare cu apa chioara), in timp ce clicile care conduc isi vad nestingherite de privilegiile cercului lor. Tristul esec al democratiei este acesta: cand nu se mai face nimic decat daca iesi in strada sa protesti si sa ameninti, numai daca ameninti, etc. Democratia are nevoie de un anumit standard in intelegerea dintre oameni, ca sa functioneze.
Ramane treaba aia cu moralul populatiei, adica oamenilor li se ridica moralul prin victoria unei echipe de fotbal, al unei gimnaste, etc. E o chestie falsa, dupa mine, parte a programului „paine si circ”, si nimic mai mult. De ce? Pai un om de valoare (nu neaparat scriitor, sau om de stiinta, ci ma refer aici si la un muncitor serios si constiincios, la un taran bine chibzuit si in faza cu pamantul, etc), daca are constiinta corecta si rezonabila a valorii sale, nu are nevoie de sloganuri gen „noi romanii suntem cei mai frumosi si mai destepti, etc, etc”. E si vorba aia: „fereste-te de cei care te tot perie”.
Desigur, „camasa mea mi-e mai aproape de a altuia”, deci e normal ca un roman sa urmareasca mai ales sportivii romanii, ca pe astia ii stie mai bine, ii vede mai aproape, etc. Dar de la asta pana toate bla-bla-urile care exista, si de care au profitat comunistii, berlusconii si toti altii, e cale lunga.
Am tinut odata cu Rapid. Pana cand am inteles ca patronul care venise are niste atitudini total diferite de ce as gandi eu. Atunci, nu m-am mai regasit in aceasta echipa, desi o prefer fata de Steaua si Dinamo. Totuis, la Rapid este o anumita continuitate, care reprezinta oaza de speranta, chiar daca ar veni patron Bill Gates sau alt martian.
Apoi, mai trebuie inteles si comportamentul oscilant, labil, al suporterilor de pe un stadion de fotbal. Pe strada nu poti sa injuri pe nimeni chiar asa direct, ca risti sa iei bataie, sau sa fii actionat in judecata. Pe stadion, e altfel. La meciul de Sambata trecuta, Rapid-FC Bacau, la scorul de 1-1, suporterii l-au injurat in forta pe Rada (un jucator foarte serios si cu bun simt) pentru un sut nereusit de la distanta. Apoi, Rada a marcat. Din injuratul principal a devenit salvatorul echipei. Asta-i tumultul tribunei, o dragoste mereu schimbatoare.
Stimate domnule Dan Dumitriu, chiar va multumesc pentru ecou: era nevoie de sprijinul unui barbat, oricum, mai priceput in ale fotbalului decat femeile. Sa nu va mire, dar chiar si eu am iesit odata noaptea „pi şentru” – mi se pare ca-i batusem pe americani intr-o competitie – am simtit entuziasmul romanilor, m-am aliat la amoarea lor, dar… e o limita. Asa este, exact dupa cum spuneti: paine si circ, descarcarea frustrarilor, ridicarea moralului oamenilor… Sa vedem ce fac in seara asta. Tocmai l-au filmat pe „Jiji” Becali cum, ajuns in Londra, a intrat intr-un mare magazin, care s-a inchis cat a probat el haine si pantofi de 6000 euro etc. In acest timp, tara geme…
Va inteleg perfect pozitia, poate as fi reactionat exact ca dv, daca subiectul ar fi „Religia – opiumul poporului „, tot un fel de paine si circ.
Dar pentru ca discutam ceva specific, donatiile pentru salvarea unei fetite a persoanei pe care o sufar la fel de putin ca Dv au insumat tot 6000 EU si asta doar intr-o luna. Pana la urma o sa dam Cezarului ce-i a Cezarului, ce sa-i faci – are mana buna….
Si pentru ca lucrati in invatamant, doresc Romaniei sa se inmulteasca oameni ca Dv, desi nu santem intr-un acord de opinii…