Atit justitia romana cit si cercetatorii stiintifici au rolul de a identifica adevarul. Cu alte cuvinte, de a reusi sa il puna in evidenta. Numai ca in cazul justitiarilor societatea a faurit un sistem atit de aberant de a gasi adevarul incit ti se ridica parul maciuca in cap! Daca in lumea stiintei exista o lupta continua pentru a pune in evidenta legile naturii, legi intangibile, eterne si de neschimbat, in justitie adevarul este atit de relativ si cu un balans atit de mare de la stinga la dreapta, incit se poate spune ca mai degraba avem de a face cu o ruleta la o sala de jocuri, controlata din umbra pentru a favoriza pe cel ce desigur… ”merita”.
Din discutiile avute ades cu avocati, am inteles clar un lucru sigur: justitia va da dreptate acelei parti care va “argumenta” mai bine cazul si nu in functie de adevar. Relativitatea este astfel inca o data argumentata. Einstein ar fi fost fericit sa vada cit de bine reusesc justitiarii sa ii puna in valoare teoria relativitatii generalizate!
In functie de adevarul relativ vezi cum mii de vile, cu proprietari justitiari si notaricesti, apar ca ciupercile, ori de cite ori adevarul nu conteaza, chiar daca se ascunde in mapele avocatesti. “Incurca-i drace” au spus intr-o zi politicienii si si-au cules din plin beneficiile. Poate ca inca nu v-ati dat seama, dar toate drepturile romanilor au fost date partial indarat si mai ales cu… tiriita, pentru a sprijini exploatarea prin sistemul justitiei, tocmai a bunurilor inapoiate. Cu cit retrocedarile erau mai incurcate cu atit veniturile “unora “ erau si sunt mai consistente. Ieri, cunoscuti prin mediile diverse drept minioni sociali interesanti, azi, impliniti, ghiftuiti si relativisti.
Capitalismul in Romania este inca un vis. Din pacate romanul de rind inca nu a aflat in ce orinduire sociala se afla. Si se pare ca nimeni nu are de gind sa il desmeticeasca. Traitor in mare parte din buget, romanul pensionar, bugetar si subsidiar prin definitie, nu reuseste decit sa isi cladeasca adaposturi de carton. I se da chiar mai putin decit este necesar unui trai aflat la limita demnitatii umane. Ajunge seara acasa, dupa o zi de munca avind in papornita, coaja de piine scapata printre degetele celor de la Distrigaz, Romtelecom si Electrica. Fara a avea sanse, acelasi personaj dezolant, se “depune” in fata televizorului ca o unica optiune, fiind dijmuit din nou de firmele de cablu cu o taxa in crestere lunara, zeciuind putinii banuti ai clientului. Toate ar fi bune daca macar emisiunile canalelor TV ar fi in slujba abonatilor. Dar interesant, nu de mult ni s-a spus clar de catre unii patroni de “canale”, ca televiziunile particulare nu au decit un singur interes: acela de a scoate bani din publicitate si nu de a satisface clientii proprii. Crud adevar. Cetateanul, dupa cum se vede este eliminat din sistemul viului si zvirlit in cel al sclavagismului, pus la punct de relativismul justitiar, sta intre peretii cutiutelor ceausiste, gata sa se prabuseasca in haznaua istoriei.
Societatea este cea mai mare inventie umana. In numele ei i s-a furat dreptul individului de a exista liber. Si, ce este mai grav, s-a impus ca obligatie a posibilitatii existentei “impozitul pe dreptul de a fi”! Dincolo de impozit, omul devine infractor. A te naste este o reala infractiune sociala, atita timp cit nu ai buletin si nu platesti impozit.
Probabil ca nu suntem singurii inventatori ai societatii. Albinele, viespile si furnicile, au ajuns la apogeul dezvoltarii sociale. La aceste specii influenta sociala, pozitia ierarhica, a mers pina acolo incit i-a diferentiat fizic si comportamental pe indivizi. Poate ca in romanul “Masina timpului” se afla un mare adevar. Societatea va duce, daca nu a si dus deja la nasterea „morlocilor”, a luptei dintre prada si pradator.
Este de ajuns sa apesi pe telecomanda si ii vezi pe “morlocii” zilei. Infatuati, jignitori, plini de “marar”, cautind traiectorii astrale cumparate la negru pentru a intra in nemurire.
Si totusi, viata este o adevarata stiinta. Cite trebuie sa inventeze romanul de rind pentru a putea exista. Cel mai sinistru caz este cel de a saruta mina “morlocilor” atunci cind finantind marile afaceri politice, scapa scirbiti de mizerabilii cetateni de rind, citeva case facute din resturi si la norma, citeva “daruri” sistemului religios, citiva leuti copiilor strazii, si toate astea pentru crearea imaginii politice.
Si ne mai miram de relativitatea adevarului justitiar. Macar in cercetarea stiintifica relative sunt doar ipotezele nu si legile naturale.
Dupa biografia pe care v-ati scris-o aici se pare ca ar fi timpul sa va apropiati putin de studiul cunoasterii stiintifice, de epistemologie. Are efecte de potentare, de amplificare a viziunii asupra metodelor de cunoastere. Perseverati.