de Iulius Constantinescu
Ma duc pana la un amic. Desi sta aproape, iau si masina, s-o spal in drum. Urmariti-ma, va rog, urmatoarele minute.
Aproape de spalatorie,intru pe o straduta neasfaltata. In mijlocul
drumului, e parcata o masina mare si scumpa (cand am spus in mijlocul strazii, nu m-am referit la faptul ca nu era parcata aproape de trotuar – era literalmente in mijlocul drumului). Claxonez, dar proprietarul masinii nu catadicseste sa apara. In cele din urma, ma strecor incet prin stanga. Aproape trecusem, cand omul apare linistit, trece prin fata mea si da sa se suie in masina. Cum nu mai avea loc sa deschida portiera, incepe sa gesticuleze, extrem de iritat de faptul ca sunt un nesimtit si nu ma dau inapoi, sa plece el. Intrucat gesticula, il lovesc cu masina peste mana. Apuca sa-mi dea un pumn in geam, dupa care il vad in oglinda ca fuge dupa mine. N-am oprit, mi-a fost de ajuns ca l-am vazut ca alearga sa-si ceara scuze.
La spalatorie, ii las baiatului un bacsis echivalent cu o treime din cat am platit la casierie pentru spalatul masinii. Plec spre amic. La
primul semafor, incepe sa ploua. Mizeria de pe plafon incepe sa se scurga incet pe parbriz. Ajung la amic si parchez undeva in strada.
N-apuc sa opresc motorul, ca In dreptul meu opreste o masina rosie. Tipul lasa geamul jos si-mi comunica faptul ca m-am pus pe locul lui. Desi e in strada si, prin urmare, nu poate fi vorba de nici o parcare, imi fac datoria si-l intreb: \”Ati platit locul asta?\”. Tipul se uita la mine intr-o dunga si spune: \”Dom’ne, te-am rugat frumos\”. Asta asa e, cand o sa-mi dea niste bocanci in gura o sa fie perfect indreptatit sa-mi reproseze: \”De ce nu ti-ai luat, ma, masina? Nu te-am rugat frumos, ma, tu-ti pastele ma-tii?\”. Ma mut.
Ajung la amic. N-am iesit din casa decat de 30 de minute si am vrut
deja sa impusc un om, sa-i dau doua palme altuia si sa-l dau cu capul de bordura pe un al treilea. Ar trebui sa ma duc la un psiholog.
P.S. Ma intreb daca nu exista cumva organizatia \”Bucurestenii Anonimi\”, ca m-as duce si eu. \”Buna, sunt Julius si, de 5 ani, sunt
bucurestean\”.
\”Buna, Julius\”, ar trebui sa-mi raspunda corul.
Dupa care moderatorul, ca sa-mi mai ridice moralul, l-ar ruga pe
Andrei sa-mi povesteasca experienta lui.
\”Buna, Julius. Eu sunt Andrei si, inainte, eram si eu bucurestean. Acum, de cand sunt berlinez, sunt mult mai calm\”.