Cu greu am găsit locul. Înfrigurat în noaptea umedă, obosit de căutări, m-am ghemuit într-un ungher al localului. După un timp, obişnuindu-mă cu lumina discretă am început să deslujesc siluetele. În fine, cineva s-a apropiat întrebîndu-mă ce servesc. Am luat un ţoi de ţuică fiartă şi o farfurie de ţîri, în aşteptarea prietenilor. Cu toate că am bîjbîit pe străzile prost luminate în căutarea locului, totuşi am ajuns devreme.
Încet, localul s-a mai împuţinat de oameni; într-un tîrziu mi-au sosit şi prietenii. După ce ne-am consultat, am mai luat un clondir de fiertură însoţită de o farfurie de aperitive calde; am comandat bucate de masă lungă, de taifas şi cîteva ulcele de vin fiert.
Ne-am înfiebîntat în discuţia lăsată cu ani în urmă prin plecarea mea. Am reluat problema informatico-energetică în lumina Matematicii Quantice, The Zero Point Field, a interpretării Sfintei Scripturi şi a Zohar-ului. Timpul a rămas în loc. În jurul nostru se adunaseră tot felul de oameni, ascultîndu-ne. S-a mai adus vin, şi limbile s-au dezgheţat, discuţia noastră devenind o desbatere colectivă. Acum, am remarcat că frecventatorii localului erau filozofi, teologi, futurişti, astro-fizicieni, şi alţi iniţiaţi în problemele ce le dezbăteam.
Cînd se crăpă de ziuă, ajunserăm de unde am plecat, dar, împăciuţi în noi înşine. Am înţeles că toţi aveam dreptate, argumentînd acelaşi lucru de pe alte faţete.
Nu rămîne decît să punem toate faţetele în ordine. Probabil că un clar văzător o va face la timpul său.