De-ar fi să-mi strig iubirea, care doare
aş face-o, însă tot nu am a-i spune,
nici unui trecător ce e pe stradă
că sunt tot o legumă, ca şi tine.
De-ar fi să-ţi spun un iatră-mă, în grabă,
timp n-aş avea, tristetea-mi este veghe
şi-mi las trăirile să fugă într-o gară
a timpului rămas şi ce se pierde.
De-ar fi să fiu o alta, zău aş face-o
şi am să fiu, prea mult eu îmi doresc,
să nu mai sufăr, să fiu o legumă,
când pot aşa frumos ca să trăiesc.