(Partea II) Semnificatiile jocurilor din prezent
Spuneam in episodul trecut ca, din punctul de vedere al contra-informatiilor mult mai importante decat retorica proliferarii nucleare au fost o serie de evenimente aparent minore.
Mai intai a fost explozia din 22 februarie de la Moscheea de Aur din Samarra, unul dintre cele 4 locuri sfinte ale islamului. Lucru interesant, liderul Iranului – ayatollahul Ali Khamenei – a iesit la rampa imediat si a facut o declaratie publica blamand Statele Unite si Israelul pentru atac in timp ce a facut apel la shiiti sa nu se razbune pe sunniti.
Avand in vedere ca inaintea alegerilor organizate de Baghdad in decembrie 2005, cele 2 tari au cooperat intr-o anumita masura pe probleme interne in Irak, declaratia lui Khamenei avea menirea sa atraga atentia ca Iranul detine o influenta covarsitoare asupra majoritatii shiite din Irak si ca poate inca crea probleme serioase americanilor daca va fi nevoie. Faptul ca si alte oficialitati au mai spus aceasta in trecut – printre care fostul presedinte Hashemi Rafsanjani – subliniaza nivelul de neliniste cu care Iranul priveste relatiile sale cu SUA.
Iranul a continuat sa blameze “strainii” pentru sirul neintrerupt de atacuri cu bombe din Khuzestan, provincie producatoare de petrol din sud-vest, vecina cu Shatt al Arab din Irak. Atacurile au inceput vara trecuta, in jurul alegerilor prezidentiale din Iran iar separatistii arabi – majoritari – si-au asumat responsabilitatea pentru unele dintre ele. Datorita importantei economice a Khuzestanului, Teheranul este sensibil la orice instabilitate, in parte si datorita vecinatatii cu zonele din Irak ocupate de fortele britanice. Teheranul suspecteaza MI 6 – care din punctul de vedere al spionajului, este sinonimul britanic al CIA – ca acorda ajutor separatistilor.
In ultimul timp, Teheranul a demonstrat certe abilitati de a furniza teorii spectaculoase privind activitatile de spionaj occidentale. Printre alte declaratii, ministrul de interne iranian Mostafa Pour-Mohammadi a aratat ca detine informatii specifice referitoare la faptul ca Al Qaeda a fost infiltrata de serviciile vestice si organizeaza atacuri teroriste pentru a-si “demonstra loialitatea”. In acelasi timp, el a declarat ca s-au gasit cantitati mari de explozibili intr-un oras din Khuzestan ceea ce indica faptul ca “a existat un plan de subminare a Republicii Islamice”. Desi nu a furnizat detalii, declaratia indica temerile Teheranului – sau intentia sa de a crea frica – de o escaladare a unei campanii care a fost relativ modesta pana acum.
De asemenea, mass media iraniana a difuzat stiri referitoare la presupusi agenti occidentali prinsi in timp ce spionau inauntrul Iranului, zboruri de recunoastere cu aparate tip drona, violarea spatiului aerian de catre avioane pilotate si chiar ridicarea unui turn de catre britanici in Peninsula Fao pentru spionaj de tip SIGINT – interceptarea telecomunicatiilor din Khuzestan.
Toate aceste pretentii – sau cel putin teama din spatele lor – nu sunt chiar ilogice. Teheranul nu poate sta linistit stiind ca Departamentul de Stat a infiintat un Office of Iran Affairs si a declarat public ca unul din scopurile noului birou este acela de a promova tranzitia spre o democratie in Iran. Pana acum, Statele Unite au tratat Iranul ca pe o parte a unui bloc mai mare de state din Golful Persic; acum sunt mai putin de o duzina de state care isi au propriul “birou” regional in cadrul Departamenului de Stat. Acest lucru reflecta importanta pe care Administratia Bush o acorda pe termen lung Iranului.Cu alte cuvinte, Washingtonul isi tureaza motoarele pentru a mari presiunea asupra Teheranului.
Tinand cont de cele de mai sus, trebuie remarcate unele stiri privind marirea numarului de executii in Iran in ultimul timp. Dupa Amnesty International, Teheranul a executat 29 de pedepse cu moartea doar in lunile ianuarie-februarie – aproape o treime din totalul (94) inregistrat in intregul an 2005. Desigur, doar ca data statistica, acest numar nu spune mare lucru. Raportul lui Amnesty International poate fi gresit, ori rata executiilor poate sa scada catre sfarsitul anului, s.a.m.d. In plus, sigur ca avem o mare varietate de delicte posibile iar numarul disidentilor politici din totalul celor condamnati nu este cunoscut.
Dar fara doar si poate, acest indicator merita tinut sub observatie pentru ca, asa cum s-a dovedit de-a lungul timpului, disidentii politici sunt primii pe lista executiilor cand regimul iranian se simte amenintat. Logica e simpla: disidentii politici vor fi, cel mai probabil, liderii noului regim care ar prelua puterea. Doar asa au ajuns si ayatollahii la putere. Iar membrii grupurilor disidente sunt priviti de Teheran ca fiind cei mai susceptibili sa conlucreze cu agentii straini pentru destabilizarea regimului.
Daca tensiunile dintre Iran si Occident vor continua sa escaladeze, este foarte probabil ca Teheranul sa recurga din nou la aceleasi vechi tactici care i-au garantat interesele in trecut.
Iar aceasta miscare nu va veni deloc in sfera retoricii proliferarii nucleare!…. Ci in cu totul alte moduri, mult mai tacute, pe intinsul intregului mapamond.
sursa:
Stratfor Geopolitical Intelligence Report – Fred Burton (March 8, 2006)