Podul Anghel SalignyCine nu a trecut pe impresionantul Pod peste Dunare de la Cernavoda, inaugurat în ziua de 14 Septembrie 1895 (111 ani în Septembrie 2006), pod cu deschidere spre Marea Neagra, care îi poarta numele? Sunt convinsa ca multi stiu, dar nu tot atâtia cunosc – cine a fost inginerul constructor Anghel Saligny.
Am cunoscut în vara anului 1937, într-o familie de medici din comuna Stâlpeni (jud.Arges) unde ma aflam cu parintii, pe sotia ing.A.Saligny, care avea atunci vârsta de 80 ani. Cu ochii de copil, desigur m-a impresionat aceasta Doamna, cu vocea calda de bunica, prestanta si rochia neagra, lunga pâna la pamânt, pe care înca o purta cu toate ca se scursesera 12 ani de la decesul sotului, în contrast vizibil cu parul alb, podoaba capilara care-i marca frumusetea ovalului fetii. Aveam 11 ani, iar acum, eu purtând vârsta acelei Doamne, pe care o am si în imagini, am considerat ca nu ar trebui dati uitarii adevaratii OAMENI ai României, care au lasat Post mortem, adevarate /comori/, din fericire unele înca existente, în acelasi timp considerând ca ar fi necesar sa se stie câte ceva despre viata lor.
ANGHEL SALIGNY, de origine franceza, om de stiinta român, s-a nascut în ziua de 19 Aprilie 1854, în comuna Serbanesti-Galati, decedând pe 17 Iunie 1925, la Bucuresti. Primele clase primare le-a urmat la Pensionul din Focsani, înfiintat de tatal sau, Alfred Saligny, mai târziu urmând studiile secundare la Gimnaziul din Focsani, continuate cu studii superioare la Potsdam (Germania), apoi cursurile de astronomie ale Universitatii din Berlin, având ca profesor pe celebrul fizician L.HEEMHOLTZ (1821-1894). Inginer constructor diplomat al Scolii Tehnice Superioare din Charlottenburg (Germania), om de stiinta, autor al unor solutii noi în constructii de poduri si industriale, academician în perioada 1870-1874, Membru fondator si presedinte al Societatii Politehnice din Bucuresti, în perioadele 1895-1911, profesor la Scoala nationala de poduri si sosele si membru al Academiei Române din Bucuresti, Presedintele Academiei Române din Bucuresti, între 1907-1910, ministru al Ministerului Lucrarilor Publice, si nu în cele din urma – premergatorul stiintei mondiale care îi datoreaza noile solutii în proiectarea si construirea podurilor si constructiilor industriale – solutii originale realizate pentru prima oara în România, anume /fundatia cheilor portuare si a docurilor, precum si a silozurilor de grâu, prin folosirea prefabricatelor de beton/. Cea mai mare realizare a ing.A.S. este construirea Podului peste Dunare de la Cernavoda, socotit ca cel mai mare pod din Europa la acea vreme cu o lungime de 4.088 m., inaugurat în ziua de 14 Septembrie 1895.
Inginerul-constructor A.Saligny este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în /proiectarea si constructia podurilor si printre întemeietorii ingineriei românesti/. S-a sprijinit pe inventii proprii, construind pentru prima oara în lume, silozuri din beton armat la Braila si Galati, dar cea mai importanta realizare fiind proiectarea Podului metalic de la Cernavoda, cu cea mai mare deschidere.
Proiectul elaborat de A.S. a adus doua mari inovatii în constructia de poduri: /sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului si folosirea otelului moale în locul fierului pudlat ca material de constructie pentru tabliere de poduri/.
Între anii 1889-1909 a condus lucrarile de amenajare a portului Constanta, introducând pentru prima oara în România /pilotii si radierele din beton armat în constructiile portuare, proiectând silozurile de cereale si statia de petrol. Printre celelalte lucrari ale marelui inginer constructor, se numara linia de cale farata Tg.Jiu-Filiasi, tunelul de cale ferata din Valea Mostistei, portul Ramadan (Giurgiu). Sub conducerea prof.G.Mehrtens (Germania), a colaborat la constructia caii ferate Cottbus-Frankfurt/Oder, iar sub conducerea lui Gh.Duca (1847-1899), a contribuit la constructia caii ferate Ploiesti-Predeal. A proiectat liniile ferate Adjud-Tg.Ocna, realizând primele poduri combinate în România – sosea si cale farate (1881). De asemenea a proiectat si construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe cele necorespunzatoare, executate de firme straine, cum ar fi podul peste Siret, la Cosmesti în 1888, cu o lungime de 430 m.
În perioada 1884-1901, fiind Sef al Serviciului docuri, iar în 1877 Sef al Serviciului lucrarilor noi din Directia Generala a Cailor Ferate, a solutionat problema înlocuirii podurilor din lemn cu poduri metalice, cu console fara culee, pe linia ferata Filiasi-Tg.Jiu, în anul 1886. În aceiasi perioada a construit docurile si antrepozitele din porturile Braila si Galati, contribuind cu solutii originale, la fundarea cheiurilor si bazinelor, precum si la constructia silozurilor de cereale, executate pentru prima oara în lume, din prefabricate de beton armat. Silozurile proiectate si executate sub directa îndrumare a lui A.S. puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale. Peretii celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizate, tot pentru prima oara în lume, din /piese fabricate la sol, sub forma de placi/, prefabricarea placilor la sol, colturile de rigidizare si de jonctiune, sudura barelor metalice si mecanizarea la montaj, constituind prioritati pe plan MONDIAL.
Podul de la Cernavoda se compunea dintr-un pod peste Bratul Borcea (unul dintre bratele Dunarii), si un viaduct pesta Balta Iezerului, desfiintat în 1969 în urma desecarii baltii si înlocuit un un terasament de rambleu. Podul de la Cernavoda a fost, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa si din lume, cu deschidere mare.
În ziua de 21 Octombrie 1885, în prezenta primului Rege al României Carol I, a fost marcata începerea lucrarilor pentru noul pod. La numai cinci ani de la începerea lucrarilor podul a fost terminat, iar în 1895 – în prezenta Regelui Carol I si a unui public numeros si entuziast, a fost inaugurat sistemul nou de poduri cu cale ferata, ce traversa Dunarea între Fetesti si Cernavoda, purtând numele Regelui Carol I. Podul de la Cernavoda este dublat astazi de un sistem de poduri combinate, recent construite, totusi Podul construit de Anghel Saligny ramâne cel mai important simbol al ingineriei românesti din perioada de început a României Independente.
Requiescat in pace!