Vestea a venit destul de pe neasteptate.
Urmeaza momente lungi de tensiune, speranta, uimire sau dezamagire care ne insotesc in zilele de cand premierul Israelian e in stare grava.
Multi dintre noi apartin partii drepte a hartii politice, altii sunt in stanga ei, sunt unii care aud prima data de Sharon, dar ii doresc sanatate, sunt si altii – putini de tot din fericire – care se bucura, considerand ca starea lui e plata… in special a ultimelor actiuni.
De unde totusi interesul atat de puternic pentru starea sanatatii premierului Israelian?
Militar cu vechi state de serviciu in apararea tarii, politician de o viata, figura controversata, criticata sau apreciata, Sharon-buldozerul ne produce fiecaruia,
aproape fara voie, dorinta de ne apropia, a ne cauta, a ne grupa ca si cum se simte in aer apropierea unui moment greu, hotarator, cotitura de viitor.
Pierdut in avalansa de stiri, evenimente, conflicte, locale sau mondiale, individul cauta un reazem, un pivot, cauta cadrul care sa-i aduca linistea prezentului si speranta pentru viitor.
El stie ca orice zguduire a echilibrului fragil al vietii lui poate avea ecouri adanci si efecte imprevizibile.
Nu ne-o dorim, dar in lumea moderna si superindustrializata se intampla des asemenea zguduiri.
Cine ne apara? Cine ne garanteaza linistea zilei de maine?
Desigur, privirea se indreapta catre conducatorii nostrii… si nu totdeauna ne place ce vedem.
Tot mai des ne amintim de figuri marcante, de o generatie aproape disparuta care reusea sa asigure linistea personala si stabilitatea sociala.
Or, Sharon apartine tocmai acestei categorii, acestei generatii, care incet-incet dispare: generatia marilor conducatori.
Interesul generat de situatia sanatatii lui devine la un moment dat impersonal, dar si profund universal .
Interesul pentru Sharon este -aproape involuntar -interesul pentru starea natiunii.
Bine scris
Ideile lui Sharon, se vor realiza ca program al noului partid de centru, Partidul Kadima (Inainte).